- […] De fiecare data pleci fara sa stii de ce.
- Eu de fiecare data vin fara sa stiu de ce.
- Ap dar nu mai veni!
- Da tu nu ma primi! […] Eu nu pot sa nu vin… Mie imi place sa ma trezesc cu nasul in ceafa ta…
Alerg alerg alerg. Am impresia ca nu exista dimineti, sa nu fi intirziat la lucru. Cafeaua in canuta, canuta in labuta, sar pe scarile autobusului 23 aproape din mers si de la str. Ismail alerg vreo doua cartiere, ca sa zbughesc in birou cu „eheheeeeey!” si repijior cit ii lucru cu cinste, sa pun muzica in casti, ca nu cumva sa ma inceapa a intreba lumea de ce am intirziat din nou!
Fuga-fuga la fuguta. Imediat dupa lucru incep sa-mi fac o agenda mega-complicata ca sa le reusesc pe toate, sa le impac pe toate, si mai ales sa impac banda de la sala si pe mine. Daca mai reusesc.
Alerg dupa fericire ca o idioata fara sa constientizez, ca ea-i aici. E pe loc. Si ce folos ca am ciorute si alerg, daca-s chioara si nu o vad?
Alearga caii, alearga ca masina! Da eu alerg in urma fiecarui om, caruia i-a cazut pe o milisecunda masca de animale cu instincte si am reusit sa-i vad ochii. Ochii ceia plini de… de ce? Ce-o fi in ochii unui om care ofera mina sa de ajutor unei alte persoane? Ce-o fi in ochii unui barbat care ofera mina unei doamne sa coboare scarile? Ce-o fi in ochii tipului care isi plimba feciorul in fiecare seara pe sub balconul meu? Alerg in urma lor, la toti, si incerc sa inteleg ce au in privire. Pentru ca, zice lumea, ochii nu pot minti.
Run, Lola! Run! Pe Google mai ca nu l-as crede, dar mi-a sugerat un citat azi: „In dragoste, victoria unui barbat este fuga”. De Napoleon. Amin. Eu as mai comenta pe vreo 3 postari de blog treaba asta, dar cred ca-i inutil. Unii barbati, cu adevarat cred in asta. Sa-i lasam in pace sa fie victoriosi.
Ieri am fost la posta sa-mi iau un colet si pe drum am mai inventat niste termeni. Din seria animalutelor dragalase, cum ar fi vidra-de-apa, au aparut derivatele curva-de-gara, tirfa-de-peron (posta era linga Gara Feroviara), iar ulterior mi-am amintit de Vica Stadionului. Si nu este nici o legatura intre ultima si derivatele legate de calea ferata! Dumnezeu s-o ierte pe mamuca Domnita, ea ar aprecia noua mea porecla.
Fix cum v-ati incurcat voi in firul logic al acestei postari, m-am incurcat si eu. M-am incurcat in ce vad, in ce aud, in ce cred. Eu nu mai vad ura in ochii care-mi spun ca ma urasc. Eu nu mai vad dragoste in ochii care-mi spun ca ma iubesc. Cred ca-i timpul de cumparat ochelari, busola, o harta si treb de descurcat paingenisul care s-a pus pe retina. Vreau sa vad cu alti ochi – mai putin impresionati, mai putin indragostiti, mai putin incapatinati.
Asa, in alta ordine de idei, vroiam sa zic ca e pacat, ca la minutul 1:53 si-a ascuns privirea persoana… eram curioasa, oare ce-o fi acolo?....
Citeste mai multe pe: www.ghiocika.blogspot.com