Fluturele Galactic
Leoaica tanara, iubirea
mi-ai sarit in fata.
Ma pandise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt in fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.
Nichita Stanescu
Era dimineata celei de-a douazeci si saptea veri. Cupola bisericii “Petru si Pavel” spinteca primul zor de zi. O liniste alba navalea peste lume. O silueta de barbat tanar acoperea jumatate din fereastra de la etajul treisprezece. Urechile lui prindeau bataile inimii. O alarma? Era dimineata in care murea omida si se nastea fluturele. Si n-a fost nimic kafkian in aceasta nastere. O nastere ca a unui roman in culori tari despre dragoste si putere, despre patima si indoiala, despre vina si iubire , despre altceva. O zi istorica in care Paris, fiul lui Priam, in dragostea lui pentru Elena, conducea la asediul Troiei si toata betia aceasta (ne)fireasca nu era nimic altceva decat o eterna reintoarcere prin mit.
O reintoarcere la mine. A saptea oara, in toata vietile la fel. Vom refuza modernitatea. Vom merge de-a lungul coastei Marii Meditarane, la origini de lume si vom trai plenar, cum isi place. Vom trece prin elegantul bulevard Passeig de Gràcia, vom bea cafea de scortisoara si vom vorbi despre carti, religii si nume. Vom cobori in plin Ev Mediu, purtand vise naive si precum trubadurii vom ramane copii in timp. Vom rescrie povestea lui Guinevere si a lui Lancelot si vom preveni caderea Camelotului. Vom merge apoi in Aquitania, Provence, Champagne si in ducatul Burgundiei, acolo unde imbatane-vom cu vin rosu ca sangele.
Muri-vom pe rand sau vom trai vesnic? Purta-vom straiele hotilor si ale borfasilor, ale celor cazuti si arsi in toate raspantiile, ne vom raspandi in materie ca turmele de oi pe pasunile Thessaliei si chema-vom hermes-ul noptilor sa ne conduca-ntr-acolo, pe marginea Senei?! Am incurcat perioadele? Oricum e totuna.
De sapte ori va fi dimineata celei de-a douazeci si saptea veri. Cupola bisericii “Petru si Pavel” va spinteca primul zor de zi. Va fi dimineata in care va muri omida si se va naste fluturele. Nimic kafkian nu va fi in aceasta (re)nastere. Asemeni unei senzatii neterminate. O zi istorica. Un fluture Galactic. Te voi cuprinde cu toata fiinta si iti voi spune ca inca mai esti cea mai frumoasa parte din mine.
Autor: Valentina Bordian-Scerbani