Refuzul activează unele dintre cele mai profunde temeri umane. În acest context, psihologul a enumerat câteva motive pentru care alegem, adesea, să trecem peste propriile plăceri și priorități:
Teama de respingere - dacă spun „nu”, nu voi mai fi acceptat/ă sau iubit/ă.
Teama de conflict - mulți au fost crescuți în medii în care armonia era impusă, nu negociată.
Convingeri din copilărie - „Egoismul este rău”, „Trebuie să fii mereu de ajutor”, „Valoarea ta depinde de cât de mult te sacrifici”.
Identificarea cu rolul de salvator - un mod de a obține validare și sens.
Stima de sine scăzută - când stima de sine este scăzută, căutăm validare externă prin acțiunile noastre. A spune „da” ne poate oferi un sentiment temporar de valoare și de a fi necesar. Nu ne simțim demni să ne prioritizăm nevoile.
Teama de a pierde o oportunitate sau o relație - există îngrijorarea că un refuz ar putea închide uși, ar putea deteriora o prietenie sau ar putea duce la pierderea unei relații valoroase (profesionale, personale).
Percepția eronată a responsabilității - uneori, ne asumăm responsabilități care nu ne aparțin, simțind că suntem singurii care pot rezolva o problemă sau că suntem datori să ajutăm.
Lipsa exercițiului de a spune „nu” - dacă nu am fost învățați să ne exprimăm limitele de mici, abilitatea de a refuza nu este dezvoltată și devine o provocare mai mare la maturitate.
„Toate acestea fac ca refuzul să fie perceput nu ca un act legitim, ci ca o amenințare la legătura cu ceilalți. În terapie, ajutăm clientul să distingă între loialitate și supunere, între conectare autentică și obediență emoțională”, a notat Aurelia Balan.
De asemenea, specialista a explicat cum poți învăța să spui „nu” fără să te simți vinovat, mai ales în relațiile apropiate.
„A învăța să spui „nu” fără vinovăție, în special în relațiile apropiate, este un proces care necesită înțelegere, practică și compasiune față de sine. Vinovăția apare adesea dintr-o teamă de a dezamăgi, de a fi respins sau de a afecta relația. În primul rând, trebuie să înțelegeți motivele. Trebuie să identifici de ce îți este greu să refuzi. E teama de a nu fi plăcut, teama de conflict, de a pierde pe cineva, sau o nevoie profundă de a te simți util? Cunoașterea acestor motive te ajută să le adresezi conștient. În al doilea rând, trebuie să-ți definești limitele personale. Nu poți spune „nu” eficient dacă nu știi la ce spui „nu”. Clarifică-ți valorile, timpul disponibil, energia emoțională și nevoile proprii. Ce ești dispus să faci și ce nu? Odată ce îți cunoști granițele, devine mai ușor să le comunici... În loc să vezi „nu”-ul ca pe o respingere totală, gândește-te la el ca pe o afirmație a propriilor nevoi. Când spui „nu” unei cereri, de fapt spui „da” priorităților tale, sănătății tale mintale sau bunăstării tale. Această schimbare de perspectivă reduce vinovăția. De asemenea, ar trebui să comunici cu empatie și claritate. Când refuzi o cerere, explică scurt și sincer motivul, fără a te justifica excesiv sau a te scuza. Poți folosi formule de genul: „Îmi pare rău, dar nu pot în momentul acesta, am deja un angajament” sau „Aș vrea să te ajut, dar simt că nu aș putea oferi cel mai bun sprijin acum”. Fii ferm, dar amabil”, a povestit specialista.
Locuința unui interpret cunoscut de la noi a fost mistuită de flăcări! Iată cum îl poți ajuta - FOTO
Pe de altă parte, Aurelia Balan te poate ajuta să oferi alternative, să renunți la nevoia de aprobare și să exersezi refuzul în mod conștient.
„Dacă este posibil și dorești, poți oferi o alternativă. De exemplu: „Nu pot acum, dar aș putea la o altă oră/ într-un alt fel” sau „Nu pot să fac asta, dar îți pot sugera o altă persoană/ o altă soluție”. Acest lucru arată bunăvoință, chiar dacă refuzi cererea inițială. Mulți dintre noi am fost condiționați să căutăm aprobarea celorlalți. Învață să te validezi singur. Aprobarea ta este cea mai importantă. Începe cu refuzuri mici, în situații cu mize mai mici, și crește treptat. Fiecare „nu” rostit te va face mai puternic și mai încrezător... Exersarea refuzului în contexte mici și sigure ajută la formarea unui nou „mușchi” emoțional. În timp, vinovăția scade și este înlocuită cu o formă de respect de sine. În plus vinovăția se va diminua pe măsură ce vezi că relațiile tale nu se deteriorează, ci, dimpotrivă, devin mai autentice”.
Sursa Foto: Facebook