SUNT FEMEIE! Scriitoarea Maria Pilchin: „Unii barbati vad doar un corp sau o fiinta inferioara ontologic, una care trebuie sa asigure o prezenta placuta si atat.”
In luna in care sarbatorim Femeia, iti propunem s-o cunosti pe ea dincolo de aparente si stereotipuri, pe ea sincera, puternica si fragila totodata.
Poeta, prozatoarea si criticul literar Maria Pilchin ne inspira prin cartile ei si ne provoaca, prin propriul exemplu, sa fim cea mai buna varianta a noastra.
In cadrul unui interviu din seria „SUNT FEMEIE”, Maria Pilchin ne-a povestit despre doamnele pe care le admira, despre perfectiune si despre cum trebuie sa fie un barbat demn de o femeie puternica.
Cum ai descrie femeile in trei cuvinte?
Frumoase, enigmatice si diferite. Femeia e despre totalitate, dupa cum ne sugera Marin Sorescu: „ – Ce-ai dori sa iei cu tine,/ Daca s-ar pune problema/ Sa faci zilnic naveta intre rai si iad,/ Ca sa tii niste cursuri?/ – O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult./ – Ceri prea mult, iti taiem femeia./ – Atunci taie-mi mai bine cursurile,/ Taie-mi iadul si raiul,/ Ori totul, ori nimic”.
Cine este femeia perfecta pentru tine?
Nu cred in perfectiune. Ea pur si simplu nu exista, asa cum totul e relativ. Dar daca imi permiteti un joc de cuvinte, femeia perfecta este acea care stie sa isi transforme imperfectiunile in idealul cuiva, un barbat, un copil, un apropiat, indiferent de sex, care o vede speciala, care vede in ea un univers aparte.
Care este principala trasatura care te defineste ca femeie?
O forta, o energie interioara pe care o eman, sunt constienta de ea. I-am vazut impactul, m-a si speriat de multe ori. Vorbim despre un amestec de putere si fragilitate din care imi vin dorintele, deciziile, unele comportamente si mize existentiale.
Te-ai confruntat vreodata cu dificultati in viata sau in cariera pentru ca esti femeie? Care au fost acestea?
Cred ca da. Dar eu mereu le-am depasit. Mereu am cautat sa raman eu, sa nu ma abandonez, sa raman in ceea ce sunt si cred ca vreau sa fiu in continuare. Unii barbati vad in femeie doar un corp sau o fiinta inferioara ontologic, una care trebuie sa asigure o prezenta placuta si atat. Nu am acceptat niciodata aceasta ipostaza. Si o zic ferm, nu sustin sexismul si discriminarea de gen, dar m-am convins, sunt multe femei care le sustin si le genereaza prin acceptare si percepere ca ceva firesc si usor de aplicat pentru a face o cariera. Daca ar exista o anumita solidaritate in acest sens, lucrurile s-ar schimba, dar tine de mentalitatea si istoria noastra. Desi, recent lucrurile s-au cam schimbat.
Misiunea femeii pe Pamant?
Suna tare cuvantul „misiunea”. Cred ca o femeie (la fel si un barbat) ar fi bine sa fie fericita! Specia, in general sa fie una implinita. Este posibil? Mai greu, asa cum e dificil sa ii impaci pe toti. Cand vine ploaia, unuia ii ploua in casa, altuia ii cresc granele. Am ajuns insa cu timpul la concluzia: o femeie nu este o misionara, ea nu trebuie sa salveze lumea, casa, relatia. Ar fi bine sa traiasca fericita alaturi de alti oameni fericiti. Daca se sacrifica, are misiuni de indeplinit etc., nu va fi bine nici ea, nici cei din preajma ei.
Cine sunt femeile pe care le admiri sau care te-au inspirat in viata?
Mama. Desi mama mea, Ecaterina Rotaru, nici pe departe nu este tipul de eroina pe care sa il recomanzi. A crescut doi copii dupa divort. Ea a inteles situatia astfel: sacrificiu, rabdare, salvarea lumii. E frumos, dar foarte greu, de fapt, imposibil. Argumentul poate fi doar unul crestin si ea este o persoana religioasa. O apreciez pentru asta, dar nu este modelul meu, desi o admir. O admir pentru rabdare. Alte femei? Profesoarele mele, Svetlana Sarbu si Raisa Ganea. Ambele nascute in luna martie. Este vorba si de Lidia Kulikovski, un nume in biblioteconomia moldava si despre Margrarita Vozian, nasa noastra de cununie, arhitect de profesie. Acum imi dau seama ca femeile care ma fascineaza, cu exceptia mamei (leoaica) sunt nascute sub zodia pestelui, in luna martie, apropo. Perfectioniste. Nu voi fi asa niciodata, dar le apreciez, invat multe de la ele.
Cum trebuie sa fie un barbat demn de o femeie puternica?
E important sa fie. Sa fie barbat. Puterea va fi o chestiune comuna, a lor, ma refer la o putere a cuplului, despre care ne vorbeste, apropo, taina cununiei.
Feminitatea sporeste sau scade odata cu puterea?
Puterea unei femei e in tot ce este ea si face. Asa cum femeile sunt diferite, asa si puterile lor sunt diferite si ele. Puterea unora e in slabiciunea lor. Puterea poate fi evaluata prin impactul pe care il are o fiinta asupra lumii. Feminitatea nu este un articol din constitutie. Respectiv, nu avem un standard de stat cu privire la cum e sa fim feminine. Feminitatea poate fi verificata si prin reactia inversa a virilitatii, or, observati ca barbati diferiti plac femei diferite. Vorba proverbului, „fiecare pai cu umbra lui”. De aceea nu cred in scheme si lucruri fixe. Feminitatea este acea capacitate a unei individe de a-si duce corpul si personalitatea cu demnitate. Este o chestiune de integritate a personalitatii care are si un corp, un sex.
Care e cea mai mare nedreptate a universului in raport cu femeia?
Secolele de patriarhalitate discriminatorie.
Te consideri feminista? De ce?
Daca as spune da, as gresi, daca as spune nu, la fel. Au existat diferite perioade in viata mea. Vorba bancului: comunista pana la primul capital, feminista pana la prima mare iubire. Comunista nu am fost niciodata, feminista da. In sensul in care pledez mereu pentru drepturile si sansele egale ale sexelor. Dar nu cred si nu simt nevoia ca feminismul sa devina o ideologie manifesta a mea. Accept insa pe acele femei care simt aceasta nevoie. Le inteleg, chiar le sustin. In adolescenta si in tinerete am fost o fiinta revoltata, dar cu timpul am inteles ca omul revoltat adesea isi consuma viata in revolta, fara a avea o viata de-a adevaratelea. Apropo, despre misiune in viata. In schimb, eu mi-am canalizat revoltele in carti. Mai ales in „Zarathustra e femeie” (Cartea Romaneasca, 2018) le puteti descoperi. Zarathustra nu mai este profet, zeu, ci o fata de 33 de ani care predica poezia vietii ei de femeie.
Ce faci, de obicei, de Ziua Internationala a Femeii?
Nu am un ritual special al acestei zile. Sunt cu familia. Cu ei decidem ce facem. Astept micile lor surprize. Dar nu am mari asteptari de la sarbatoare, mai ales ca si conceptul si practica ei socio-culturala, pana astazi provoaca inca dezbateri. Dar e un bun pretext sa fiu cu ai mei.
Cum s-a schimbat aceasta sarbatoare de cand ai devenit mama?
Nu am lipsit la niciun matineu la care m-a invitat fiul meu, Mihu, in ajun de 8 Martie. Mereu am fost acolo, pentru mine este important. Si pentru el.
Ce le urezi femeilor de 8 Martie?
Sa fie fericite! Sa stie sa fie fericite, asa cum fericirea e o stiinta si o arta. Nimic nu cade din pod. Sa stie sa isi duca feminitatea cu demnitate, sa isi faca corect alegerile. Sa mizeze corect in viata asta. Ma refer la situatii, barbati si comportamente umane. Suntem ceea ce alegem sa fim! Da, si fiecare dintre ele sa poata avea parfumul preferat la indemana, indiferent de profesie si statut social. Iar daca nu simt nevoia unui parfum, sa aiba ceea ce le aduce bucuria unei mici bagatele a existentei lor feminine...
Maria Pilchin s-a nascut pe 26 ianuarie in Republica Moldova. Este poeta, prozatoare, critic literar, eseista si directoarea Bibliotecii Centrale. A debutat in 2013 cu volumele: De mana cu Marele Joker. Eseuri literare, Prut International, Chisinau si Praguri critice, TipoMoldova, Iasi. Prima sa carte de poezie a aparut in 2015: Poeme pentru Ivan Gogh, Paralela 45, Pitesti. In 2017 a publicat Realitati poetice in zigzag, Junimea, Iasi si volumul de eseuri literare Poezie, Eros si Putere, Prut International, Chisinau. In 2018 a aparut volumul de poeme Zarathustra e femeie, Cartea Romaneasca, Bucuresti. A publicat in cele mai prestigioase reviste literare din Romania si Republica Moldova si a primit importante premii si distinctii literare. Prozele si poemele sale au fost traduse in franceza, engleza, spaniola, rusa, ucraineana, catalana, azera.
