Cristian PINZARU, reporter PRO TV: “Ne indepartam tot mai mult de satul Gordinesti, mijlocul padurii.”
Pe cand era doar o copila, Eugenia Dolganiuc s-a mutat cu traiul in sanul naturii. Se intampla acum 60 de ani.
Eugenia DOLGANIUC, pensionara: “Eram tanara, de 16 ani m-am maritat, nu aveam drum pe aici, stiam sa ma duc la scoala. M-a minciunit in vremea aceea baietii minciuneau fetele.”
Desi are trei feciori plecati in lumea mare, care o cheama la ei, Eugenia nu se poate desparti de gospodaria unde si-a petrecut cei mai frumosi ani din viata.
Eugenia DOLGANIUC, pensionara: “Am numai o sora, am trei baieti, eu ii chem sa vina acasa pentru ca eu deja nu vad, nu pot sa ma duc. Ma cheama sa ma duc. Tata meu a tinut un hectar jumatate in padure.”
Pe langa casa, femeia are grija de doua capre si cateva gaini, care ii tin de urat. Perioada rece a anului e o adevarata provocare pentru batrana.
Eugenia DOLGANIUC, pensionara: “Focul il fac in casa dar totul e raschit".
Iar in serile friguroase, Eugenia isi incalzeste sufletul cu muzica de pe vemurile de candva:“Padure sa nu ma mai spui la lume, tot cu dor si cu suspine.”
Tot ce-i mai aduce aminte de tinerete sunt cateva poze vechi si prafuite, care ii fac sufletul sa tresara chiar si acum.
Astazi, din cauza unor acte gresite, Eugenia risca sa ramana fara casa in care a locuit o viata intreaga.
Eugenia DOLGANIUC, pensionara: “Acestea sunt documentele pe casa, mi-au scris ca nu e casa mea. Am trei baieti nu ma duc de aici.”
“Eu nu vreau sa ma duc, e mostenirea mea. Cate zile voi mai avea, sa raman. “Nu ma duc nu vreau...unde ar fi in marginea padurii, pe loc tatalui meu.”
Iar cand nu are cine sa-i intinda o mana de ajutor, batranei nu-i ramane decat o singura alinare.