Silvian Coceorvei s-a născut în raionul Cimișlia, unde a avut o copilărie frumoasă, dar nu lipsită de provocări.
La vârsta de 4 ani a suferit un accident la ochi care l-a lăsat o pierdere de 40% din vedere la ochiul stâng.
Cu toate acestea, Silvian a continuat să-și urmeze visurile, iar după absolvirea gimnaziului, a plecat la Chișinău pentru a-și continua studiile: „Am absolvit liceul în Chișinău, după care am mers la facultate și pe parcursul studiilor am avut posibilitatea să plec de două ori peste hotare, mai exact în Germania și mai apoi în Polonia. Decizia de a pleca peste hotare a apărut cam pe la 6 luni de la absolvirea studiilor, ideea era să merg peste hotare ca să câștig ceva bani și să mă întorc să cumpăr un apartament și să mă stabilesc aici”.
Ajuns în cele din urmă la Paris, Silvian a fost dezamăgit de condițiile, ele fiind mai dure decât își imaginase: „Odată ajuns la Paris aveam alte așteptări, dar acolo era mai murdar. Primul an a fost mai greu și îmi doream mereu să revin. Și acum am dorul ăsta de casă. Prima dată ne-am întors cu soția acasă după cinci ani petrecuți acolo și pentru noi a fost un șoc, căci ne obișnuisem cumva deja cu comoditățile acelea”.
Drumul profesional al lui Silvian nu a fost simplu. La început, nici nu se gândea la meseria de electrotehnician: „Eu muncesc la Turnul Eiffel din 2018. Profesia de electrician este departe de mine. Cu studiile din Republica Moldova eu fiind la profil umanist, a trebuit să fac studii și să am o diplomă în domeniu. Ideea de a învăța electricitate i-a venit unui coleg de pe șantier. Eu însă, am ales să fac o școală serală pe care am găsit-o la primăria Parisului. M-am înscris la acea școală, pe listă erau 200 de candidați și au trecut doar 18 persoane. Eu nu știam nimic, făcusem matematică doar la liceu și în timpul examenului a trebuit să-mi aduc aminte de toate. Timp de 2 ani am mers în fiecare zi la ore, acolo am făcut cunoștință cu un profesor și mi-a văzut capacitățile și m-a motivat să merg mai departe, căci dacă rămâneam doar în școala aia puteam să fiu doar instalator”.
Fiind motivat de profesorul de la școala serală, Silvian a mers la liceu: „Mai apoi eu am mers la liceul profesorului care m-a motivat, iar acolo a trebuit să avem un examen ca să ne prezentăm în fața unor antreprenori cu o firmă a lor și am fost ales de cei care prestau servicii la Turnul Eiffel. La început nu înțelegeam ce trebuie să fac acolo, căci pentru mine era ca un schelet mort, am ajuns acolo și timp de două săptămâni eram mentorat, iar două mergeam la liceu și astfel, într-un an am obținut diploma. De fapt, diploma aceasta se obține timp de trei ani, dar eu având capacități, am obținut-o într-un an”.
Moldoveanul a mai povestit: „Primul an făceam doar ce îmi spunea șeful și acolo am muncit un an cât am fost la liceu și plus jumătate de an după, iar când contractul s-a terminat și a început Covid-19, s-a terminat totul. După eu am început să-mi depun CV-ul la diverse companii și la birja muncii. În acest timp am fost contactat de o firmă și am primit un contract de muncă, dar m-au telefonat și cei de la birja muncii și mi-au propus un post de muncă. Eu atunci i-am anunțat de acel contract și mi-au zis să profit de timp și să mă bucur de șomajul pe care îl primeam”.
Viața a avut însă o altă întorsătură: „În iulie m-au sunăt cei de la Turnul Eiffel și m-au invită la convorbiri și pentru mine a fost un șoc, căci trebuia să aleg din două poziții bune. Atunci am anulat contractul și am mers la convorbiri, dar acolo mi-am scos asul din mânecă și le-am zis că eu am un alt contract și asta a fost foarte important pentru ei. Mai apoi am mers la un test în scris și apoi m-au dus într-o sală cu dulapuri electrice, mi-au deschis unul dintre dulapuri și mi-au zis să le explic ce văd acolo și am trecut și această etapă. După care mi-au creat o pană electrică și eu trebuia să o rezolv, și acest test l-am trecut cu succes”, spune Silvian.
O aspect important care l-a marcat pe moldovean a fost integrarea în echipă: „Partea cea mai surprinzătoare a fost când am intrat în camera unde erau și ceilalți 45 de colegi, iar eu fiind moldovean cu accent a trebuit să mă prezint cine sunt și de unde vin. Ei practic m-au văzut pe mine pe teren, căci cu celălat șef noi veneam la turn și ne ocupam de unele modificări, dar atunci am fost angajat”.
La Turnul Eiffel, munca este un adevărat efort de echipă, mai notează bărbatul: „La turn noi lucrăm în echipă mereu, nu mai puțin de doi angajați și ei ne dau o lună sau două de acomodare. Acum mă identific la calculator și am planul pe care trebuie să-l fac… Am mers cu colegii mei în perioada mea de adaptare și executam ce plan aveau ei”.
De asemenea, Silvian a notat și câți angajați sunt la Turnul Eiffel: „La turn suntem peste 300 de salariați, care practic suntem invizibili”.
În secvența video de mai jos, vezi ce alte detalii a povestit moldoveanul:
SURSA FOTO: FACEBOOK