Asta e ca-n bancul ala cu politisti:
De cati politisti e nevoie sa schimbe un bec? Raspuns: De 3: Unul sta pe masa si tine becu’ în dulie, iar ceilalti doi învârt masa.
Deja stiti povestea cu standardele etnice de curatenie, de natiile care nu-si stiu clati vasele dupa ce le spala si etc. Sa vedeti aici: o rog pe tanti care vine în fiecare saptamâna la curatenie, o rog sa spele geamurile. La sufragerie si bucatarie mai întâi, sa nu se oboseasca. Saptamâna viitoare la dormitoare si baie, ca si-asa nu prea mai are ce face, de când îi las vasele spalate si puse la loc. (Asta, dupa ce m-am trezit cu spume si bulbuci în paharul meu cu apa. De-atunci o astept pe tanti în fiecare zi de miercuri cu bucataria luna, singurele spume permise sunt ale mele, de nervi ca nu-s capabila sa-mi misc fundul sa dau cu aspiratorul saptamânal în resedinta!)
În fine, ajung acasa: geamurile spalate doar pe dinauntru. Spume cu detergenti. N-ai cu cine, domn’le. N-ai cu cine.
Ca sa ajung zilele astea sa-mi spuna cineva ca în tara asta, geamurile le speli doar de dinauntru. Pe-afara vin “windows cleaner”-i sa-ti spele geamurile (care în traducere sunt “spalatori de geamuri”), care însa nu spala si ramele, ci doar sticla. Pe motiv ca ramele-ar fi prea pretioase si se pot strica de la detergentii de sticla. Care-s doar pentru sticla, nu si pentru lemnul/plasticul tau din jurul ei.
Cu ocazia asta, am redefinit notiunea de “geam”. Si de “spalat geamul”. Pariu ca mama credea c-a facut bine când m-a-nvatat sa fac dus în fiecare zi. Si pe toate partile.
p.s. Noi stam la casa. Si la parter.