Invitat în emisiune, Sergiu Prodan a vorbit despre revenirea la meseria sa de bază, după mandatul de ministru al Culturii, și despre experiența realizării acestui proiect cinematografic.
„Cât de fericit sunt că am revenit la meseria mea de bază! Este un fenomen care ne-a afectat pe noi toți. Fiecare dintre noi, dacă nu are chiar un părinte sau o rudă apropiată plecată la muncă peste hotare, are un vecin sau un prieten care a trăit această experiență. Este un eveniment din istoria noastră pe care trebuie să-l analizăm. Nu avem dreptul să trecem pe lângă el și să-l ștergem cu buretele. Gata, acum călătorim fără vize, mergem în Europa, venim înapoi și suntem liberi. Să nu uităm prin ce au trecut părinții noștri în acea perioadă. Acest fenomen trebuie să facă parte din ADN-ul nostru, la fel cum emigrația în masă a italienilor în Statele Unite i-a marcat pe aceștia. Nu s-a rupt legătura dintre moldovenii noștri din Italia și din alte țări europene și cei rămași acasă”, a declarat regizorul.
Filmul a fost realizat din resurse proprii, înainte de pandemie
Ideea peliculei a pornit de la un caz real petrecut în Republica Moldova, despre care au scris și ziarele la acea vreme. Totuși, Sergiu Prodan spune că nu și-a propus să reconstituie acel episod, ci să exploreze un fenomen mult mai amplu și felul în care oamenii reacționează în diferite situații.
„Fenomenul este unul amplu. Mă refer la migrația ilegală și, bineînțeles, nu este legat de un anumit caz sau de o anumită etapă din istoria noastră recentă. Pe mine mă interesează cum procedează oamenii în diferite situații. Nu este o durere pe care noi trebuie doar să o plângem sau să o povestim la nesfârșit”, a menționat cineastul.
Filmările au început într-o perioadă dificilă pentru cinematografia din Republica Moldova, când echipa nu beneficia de finanțare din partea statului. Sergiu Prodan a povestit că a decis să realizeze pelicula din resurse proprii, folosind banii câștigați din proiectele publicitare.
„Am zis: hai să facem cu forțele proprii un film. Și, vorba ceea, ca în poveste, ziua făceam publicitate, spoturi publicitare, câștigam bani, după aceea plăteam impozite statului și noaptea, din banii rămași, făceam filmul ăsta”, a relatat regizorul.
Filmările au avut loc înainte de pandemie, însă proiectul a fost întrerupt de evenimentele care au urmat. Sergiu Prodan a mai lucrat la un film în România, apoi a preluat funcția de ministru al Culturii.
După încheierea mandatului, regizorul a revenit la pelicula lăsată în așteptare. Odată cu reluarea lucrului, a constatat că povestea este astăzi chiar mai actuală decât în momentul în care au avut loc filmările.
„Revăzând materialul, montajul, de fapt, în acest an, după ce recent s-a împlinit un an de când ne-am încheiat mandatul, am înțeles că filmul nu este mai puțin actual, ci mult mai actual decât dacă apărea atunci când l-am filmat. Din fericire, astăzi tehnologiile se schimbă atât de repede și am avut posibilitatea, în formula în care l-am produs atunci, să aplicăm toate tehnologiile noi, ca el să fie un film modern, proaspăt și actual”, a spus acesta.
Actorii nu au trecut prin casting. „Personajele mi-au dictat fiecare replică”
Din distribuția filmului fac parte Alina Stoianov, Olga Guțu-Cucu , Angela Ciobanu și Igor Caraș. Un rol este interpretat și de scriitorul, poetul și dramaturgul Dumitru Crudu, care nu este actor de profesie.
Sergiu Prodan spune că nu a organizat un casting pentru acest proiect. Atunci când a început să scrie scenariul, avea în minte doar cazul real care i-a inspirat povestea și o direcție narativă. Ulterior, personajele au prins contur pornind de la persoane pe care le cunoștea deja.
„Când m-am apucat să scriu scenariul, nu știam nimic. Știam doar un caz de care vreau să mă leg și o linie de subiect, care nici măcar nu este cea principală. Mă interesează personajul, mă interesează caracterul, pentru că migrația este o condiție în care se manifestă oamenii. Când m-am apucat să scriu, mi-am spus că trebuie să leg imaginația de niște persoane reale. Așa au apărut trei femei, trei învățătoare, profesoare la școala din sat, care pornesc și ele, așa cum au plecat atâtea altele”, a povestit regizorul.
Experiența scrierii scenariului a fost una cu totul specială pentru Sergiu Prodan, care spune că, pentru prima dată, a simțit că personajele îi dictează singure replicile.
„Asta a fost prima și, deocamdată, singura experiență în viața mea când m-am așezat să scriu ceva și personajele mi-au dictat fiecare replică. Nu aveam răbdare să ajung mai repede la calculator, să văd ce o să fie mai departe, ce o să spună și cum o să se descurce în situațiile dificile în care le plasam. S-au descurcat minunat. Nu le-am căutat, nu am făcut casting. Eu le știam deja și mă miram că ele nu știu ce s-a întâmplat și care sunt replicile, pentru că ele mi le-au spus. A fost o experiență extraordinară”, a mărturisit acesta.
Deși filmul este o comedie, regizorul nu și-a propus de la bun început să construiască o poveste exclusiv amuzantă. Își dorește ca spectatorii să râdă, dar și să fie emoționați de anumite momente.
„Este o comedie nu pentru că mi-am pus în gând să fac o comedie. Eu numesc comedie, de fapt, toată viața mea și tot ce fac. La fel cum «Steaua fără nume» a lui Mihail Sebastian este o comedie romantică. La mine este o comedie în care aș vrea ca lumea să și râdă. Unii oameni cărora le-am arătat filmul mi-au spus că li s-a ridicat un nod în gât în anumite momente, dar în rest au râs de toată situația”, a povestit Sergiu Prodan.
Regretatul Viorel Mardare a venit cu ideea titlului
Titlul lung al peliculei are o poveste aparte. Cei 2438 de kilometri reprezintă distanța dintre satul Vărăncău, de unde a pornit echipa filmările, și Roma. Ideea primei părți a titlului i-a aparținut regretatului regizor și publicitar Viorel Mardare, prieten și coleg de echipă al lui Sergiu Prodan.
„Acest titlu de film l-a sugerat Viorel Mardare, regretatul meu prieten. Am început împreună, lucram în echipa mea atunci. A venit și a spus: «2438 de kilometri». Atât. Ce e asta? Distanța de la Vărăncău până la Roma. Am zis ok, dar totuși este foarte neclar. Și dacă tot ajungem la Roma, hai să-i adăugăm și «toate drumurile duc la Roma». Și iată, a apărut acest titlu”, a dezvăluit regizorul.