Irina Madan, sarbatorind cea de-a 30-a aniversare a mortalizat cateva momente deosebite pe renumita piatra-simbol „Potato Chip” din San Diego, insa pana a ajunge acolo, a trecut si peste cateva obstacole. Distribuind fotografiile pe pagina sa de Facebook, Irina a scris: „30 de ani
Pentru ca s-ajung pe aceasta piatra a trebuit sa urc un deal timp de o ora, tinand in mana cu grija baloanele cu heliu si ferindu-le de crengi, libelule, albine s.a.
Am imbracat rochia pictata indata ce am ajuns si imi ramasese doar sa urc pe doua pietre mari abrupte care ma aduceau pe piatra-simbol „Potato Chip”. Ajunsa acolo pe varf, bucuroasa ca mi-am invins frica, m-am predispus indata pentru fotografiile mult asteptate. Dar in doar cateva secunde s-a desprins un balon si l-a luat vantul... Am reusit sa fac o fotografie.”
Intorcand o noua fila din viata sa, Irina si-a amintit de cele mai remarcabile momente pe care le-a trait si le-a impartasit cu prietenii virtuali: „Prima amintire din viata mea e de la 3 ani - singura amintire pe care o am cu bunica. Apoi imi amintesc de ratustele care pasteau pe „toloaca” de langa gard, in timp ce il asteptam pe tata sa vina acasa din strainatate. Imi amintesc de hainele confectionate pentru papusi si de primul set de carioce colorate care m-au facut sa incep sa desenez si sa-mi placa. Si-mi mai amintesc cum aduceam acasa animalele infometate pe care le gaseam pe drumurile din sat; putin imi pasa ca aveam deja acasa o „gradina zoologica”.
De la 20 de ani incoace - pastrez in memorie orele de pictura, primul portret, primul nud, prima colectie, prima prezentare de moda, primul premiu, primul blog, prima comanda. Apoi urmatoarele... „vechi si noua toate”. Imi amintesc de ziua in care am urcat cu bagajele in trenul pornit care nu a asteptat nicio secunda, dar si-a uitat usile deschise. Imi amintesc de claustrofobia de la cuseta si postarea cu „tag” despre oamenii frumosi care sunt nevoiti sa-si traiasca viata mereu aparandu-se. Si nu doar despre asta este vorba. Bunatatea este dureroasa. Si sinceritatea e la fel.
... Imi amintesc de sacrificiile asumate si de timpurile cand dadeam mai mult decat ultimii bani doar ca sa ajung acasa, sa-mi imbratisez oamenii dragi si sa pot picta. Si acum as face exact acelasi lucru... Pentru ca adevarata bogatie consta in proviziile sufletesti.”
La finalul postarii, Irina a facut niste concluzii si a notat ce a invatat pe parcursul celor treizeci de ani si pentru ce trebuie sa lupte in aceasta viata: „In toti acesti ani am concurat doar cu mine insami si nu am incetat niciodata sa ma descopar. Totodata, printre inaltimi si adancimi emotionale, am reusit sa fac diferenta dintre „eros” si „agape”. Nu te invata niciun om si nicio carte in masura in care te invata propriile alegeri si asumarea deplina a lor. Am invatat ca adevarata putere a unui om se afla in deciziile sale de a lua viata de la zero de nenumarate ori... si de a lupta incontinuu pentru un vis mare-mare, pe care, DEOCAMDATA, doar cu imaginatia il poti trai.”
Irina Madan este un designer basarabean, care e stabilita in America de cativa ani si ii cucereste pe localnici cu talentul sau, participand la diverse evenimente din lumea modei cu piesele vestimentare pictate manual, cu elemente folclorice si personaje din povesti.
Sursa foto: Facebook
