Mi-am dat seama ca primele trei ori am trecut peste replicile scarboase ca si cum as trece peste o balta cu apa. Nu e placuta, nici frumoasa, dar cu mici eforturi reusesti sa o depasesti.
A patra oara am oftat si mi-am spus: asta este prea de tot. E iarna, deci sunt imbracata in trei straturi de haine, am palton pana la genunchi, cizme, fular si manusi. Practic tot ce vezi din mine sunt ochii, sunt mai impachetata decat o araboaica dintr-o familie fundamentista.
Cat o sa mai fim sexualizate, vugarizate, atacate, hartuite, fluierate, luate peste picior? Si cel mai grav: de ce luam asta ca pe ceva normal, care vine la pachet cu faptul ca suntem femei?
Specimenele hartuitoare nu fac parte din publicul meu tinta, sunt mai degraba niste deseuri ale societatii, si variaza de la adolescenti in pubertate, muncitori frustrati sau libidinosi fara succes in viata amoroasa. IQ-ul social si emotional este in oricare dintre cazuri extrem de scazut.
Asadar, ce incearca ei sa obtina? Sa ne intimideze, sa ne sperie, sa ne faca sa-i înjuram, sa le spunem ce credem despre ei? Stiu ca nu au cum sa ajunga in mod normal la noi si atunci ne abordeaza pe strada, doar acolo cred ca au o sansa?
Cum s-ar simti ei daca noi, femeile, i-am hartui, i-am face sa se simta zilnic niste bucati de carne pe care poti sa le fluieri, sa le sexualizezi din mers?
Si, cel mai important, cum putem sa oprim aceasta hartuire injositoare pentru intreaga societate?