Relativitate:

ладно, ладно, давай не о смысле жизни, больше вообще ни о чем таком;

mai bine hai sa vorbim despre barul din subsol care mirosea a papirosuri s-alcool. localurile erau mereu aglomerate cind hotaram sa iesim in doi. frumosi si imbatati noi am iesit afara, tu – pentru o alta tigara, eu pentru o gura de aer, desculta, cu tocul rupt la una din sandale. черт с ним, с мироустройством, e numai slabiciune si putregai. eu niciodata nu o sa uit bunatatea ochilor tai sau caldura minilor cind ma imbratisai, si doar atit.

mai bine hai sa vorbim despre cum tu ma duceai in brate, iar ca sa iti multumesc – te chemam la o cafea. hai sa vorbim despre primul nostru sarut, cind tu ai intrat in casa udat pina la piele de ploile torentiale, cind eu am incercat si poate am esuat sa te incalzesc, cind tu ai oftat si ai spus ca trebuie sa pleci “chiar acum”, dar nu ai mai plecat pina cind nu s-antunecat. cit de putin ne trebuia noua de fapt.

mai bine hai sa vorbim despre patul parintilor tai, despre bancile din parc pe care am stat, despre cum iti tremurau minile cind cintai la pian si despre cum nu aveai nici o emotie cind ma atingeai. “revoltator” am strigat tare si articulat in mintea mea si am plecat acasa aproape plingind.
mai bine hai sa vorbim, iubire, despre cum eu vroiam sa-ti sar in brate de fiecare daca cind te vedeam si niciodata nu o faceam, despre cum eu iti scriam iar tu ma sunai, despre seara in care te-am pupat, despre filmele mute si despre plimbarile frumoase, nesfirsite. sau hai sa vorbim despre cum eu priveam in sus cind simteam ca vreau sa lacrimez si despre cum tu iubeai sa ma omori lent ca sa te simti mai nemuritor.

mai bine spune-mi cum prima tigara te doboara jos daca e fumata pe stomacul gol si explica-ti frustrarile cind auzi ca viitorilor copii li se pun nume timpite. spune-mi ceva simplu, eu o sa ascult. hai sa vorbim despre cum astea care nu au nimic a spune – iubesc presa, jurnalismul, petrecerile cu actori si tot felul de actrite care-si pierd talentul dupa primul pahar de compot cu alcool si devin adevarati si mizeri minciunind despre altii si vorbind despre ei insisi in termeni pe care nici ei nu-i inteleg pina la urma.

sau da-mi voie mie sa-ti spun cum el purta ochelari fara dioptrii ca sa-i placa fostei, prietenei prietenului lui, secretarei tatalui, fetei de la care cumpara cafeaua, curvei de la vama, intelectualei din biblioteca. dar cind se aseza la o masa cu prietenii si incepea a birfi pe toti – el si-i scoatea, становясь почти семнадцатилетним. da sa-ti spun cum focurile de artificii tremura noaptea in reflectia oceanului atlantic, cum mincarea e mai gustoasa cind esti flamind, cum daca nu am ride – noi am striga si plinge mereu, cum cancerul distruge, cum un surdo-mut m-a invatat sa ascult cu atentie si sa vorbesc cumsecade, cum se danseaza samba-n cluburile mexicane, cum noi nu avem nici o fotografie impreuna, cum am lasat muzica, cum citeodata de la furie maxilarele crisnesc cu atita putere de parca ai macina boabe de piper.

sau hai sa-ti spun despre cum мы никогда друг друга не разлюбим потому что мы никогда друг друга и не любили.
ceea ce spuneau ei despre noi, spunea si mai multe despre ei. eu nu ma temeam de birfa lor atita timp cind imi era bine cu tine. lumea vorbeste despre orice, numai nu despre lucruri importante. mi-e dor de tine si de fiecare din voi, aparte.
orice durere e justificata atita timp cit eventual o sa se scrie despre ea.

Citeste mai multe pe: www.relativitate.wordpress.com