Ce vis aveai când erai copil?
„Când eram copil, încă în perioada grădiniței, obișnuiam să am grijă de copiii de aceeași vârstă din grupa. Educatoarea știa că dacă ea are nevoie să plece undeva și nu știe cu cine să lase copiii poate conta pe mine pentru că, eu mereu mă urcam pe un scaun și începeam să le cânt copiilor cu vocea, într-o limbă inventată, dar foarte sigură pe mine. Atunci nu m-aș fi gândit că o sa fiu neapărat muzician, dar știam că rolul meu e cel de a face oamenii fericiți”.
A existat un idol care te-a influențat puternic în copilărie?
„De mică nu țin minte să fi avut idoli, îmi amintesc însă că de la aproximativ 10 ani am început să ascult muzică internațională și îmi plăcea super mult J Lo, nu ca idol, dar pur și simplu ca și vedetă”.
În ce jocuri te jucai cel mai des?
„Cel mai des jucam jocuri care mimau activitățile într-un restaurant, eu de obicei eram proprietara și găteam pentru vizitatori (frații și verișorii mei) tot felul de chestii improvizate. Până în ziua de azi îmi place super mult să gătesc și de ce nu, poate odată o să îmi deschid un mini restaurant”.
Ai avut o jucărie preferată?
„Eu nu am avut super multe jucării copil fiind, dar am avut parte în schimb de foarte multă atenție, atât din partea părinților, a bunicilor și în general a tuturor persoanelor care mă înconjurau, de aceea, nu țin minte neapărat care a fost jucăria mea preferată, dar știu sigur ca îmi plăcea să cant și să mă distrez cu prietenii, la bunicii de la Scumpia și Ochiul Alb”.
Cum a fost prima zi de școală?
„Prima zi de școală a fost ca într-o poveste, noi eram într-un oraș nou cu părinții, după ce cu un an în urmă ne mutasem în Orhei. Țin minte și acum că aveam două banturi gigantice în cap, un ghiozdan albastru și niște ochi super entuziasmați. Nu țin minte multe detalii, știu doar că în prima zi de școală în clasa întâi, am stat în bancă lângă o colegă, Taisia, care ulterior absolut întâmplător a devenit și colega mea de cameră când eram la facultate”.
Ai fost un copil năzbâtios?
„Eram un copil obișnuit, nu pot să zic că am făcut năzbâtii grave. Părinții mei din totdeauna au fost destul de stricți la comportamentul meu sau al fraților mei, dar amintindu-mi cum eram, înțeleg ca mi-aș dori și eu în viitor un copil ca mine”.
Ai un talent sau pasiune încă din copilărie?
„Eu sunt o persoană multilateral dezvoltată și dacă mâine mi-ar spune cineva că nu mai am voie să cant la nai, în câteva ore aș avea altă activitate. În copilărie am făcut dansuri clasice și eram sigură că o să devin model, dar cea mai importantă pasiune a fost gătitul. Părinții mei și acum, atunci când merg în vizită cu pâine coaptă de mine sau tot felul de prăjituri, își amintesc cum copil fiind, obișnuiam să gătesc tot felul de chestii după rețele din online”.
Dacă ai putea retrăi o singură zi din copilărie, care ar fi aceea și de ce?
„Nu știu dacă pot alege doar o singură zi, aș vrea să fie o zi în care încă eram la Orhei, înainte să mă mut la Chișinău pentru a-mi face studiile, când nu mă gândeam la nimic și doar existam cu gândul la joacă”.
Care este un sunet, un miros sau un loc ce te duce instant cu gândul la copilărie?
„Anunțul vechi de la Radio Moldova mă teleportează direct pe dealurile de porumb alături de bunica și bunelul. Mirosul de baba neagră și țuica făcută de bunelul îmi amintesc de bunicii de la Ochiul Alb care din păcate nu mai sunt cu noi, dar în satul cărora am petrecut momente din copilărie pentru o viață întreagă”.
Dacă te-ai putea întâlni cu versiunea de 8 ani a ta, ce ți-ai spune?
„I-aș spună să aibă mai multă încredere în ea și că tot ce e mai bun și frumos abia urmează”.
Sursa Foto: Arhiva Adrianei Babin