V-am mai spus ca imi place de ea naturala si nemachiata, nu-i asa? Ca mi-e draga dimineata, ciufulita si adormita si seara, cand vine de la alergat cu parul prins intr-o coada simpla, in pantofi sport si cu echipament lejer.

Sa va mai spun ceva: nu imi place cu tocuri. Cand o vad cum se inalta pe tocurile acelea ametitoare, in rochia nitel stramta, cu rujul perfect aplicat, o admir ca un barbat ce sunt si apoi ma gandesc cam cat de chinuita o fi.  Oare nu o dor picioarele? Oare nu o strange rochita? Cum o sarut acum cu tot rujul acela?

Am fost suficient de clar, zic eu, mie imi place natural. Imi plac rochitele acelea de vara lejere si balerinii.

Imi place sa o vad cum merge relaxata, asa ca un spiridus si cum rade linistita. Sa ma ierte partea masculina direct interesata, dar eu as interzice tocurile si platformele.

Pentru ca nu vad feminitatea in tocuri cui, ruj rosu si piele mulata, ci in zambete naturale, par lasat liber, fara fixativ sau spuma, in ochi stralucitori si nerimelati.

Vad feminitatea in atitudine, in maini ingrijite frumos, in aroma ei proaspata, in vocea calda care nu urca niciodata. Si care, Doamne-fereste, n-ar rosti nici un cuvant urat.

Nu vad feminitatea intr-un dulap plin (de sclipici si pene), ci in bun gust si prospetime. Pentru ca mie imi place ea, FEMEIA. Fiinta dulce si linistita, care nu trebuie sa se urce pe tocuri ca sa ajunga la inima mea!