După ce a cucerit vârful muntelui McKinley, Olga Țăpordei a simțit o împlinire sufletească de nedescris.
„Am simțit împlinire, mai ales când ne-am intersectat pe coridor ți-am zis repede: „Anișoara, uite că am făcut-o!”. Ceea ce ți-am și zis într-o ediție precedentă. Îmi doream foarte mult să ajung pe cele mai înalte șapte vârfuri de pe cele șapte continente. Și uite că s-a întâmplat și da, simt împlinire. E o chestie care nu mi s-a dat ușor, dar s-a întâmplat. Am înțeles că nu toate lucrurile se dau ușor în viață, dar dacă îți dorești cu adevărat, dacă muncești și dacă mergi spre asta, faci acțiuni, faci pași, lucrurile se întâmplă”, a povestit emoționată Olga.
A fost un vis care s-a împlinit după patru ani plini de muncă şi sacrificii:
„Exact patru ani. Eu când am pornit îmi părea tare departe chestia asta că o să se împlinească, pentru că, să recunoaștem, este nevoie de resurse financiare nu mici, este nevoie de perseverență în ceea ce ține sport și pregătire, este nevoie să ai aceste perioade să poți să pleci pe trei săptămâni, o lună. Respectiv, mie îmi părea tare, tare departe. Pe de-o parte îmi dau seama cât de repede trece timpul, pe de altă parte, mă bucură atât de mult că mi-am urmat acest vis, am făcut pași către el și s-a împlinit, totul trebuie de făcut la timpul său. Am întâlnit oameni în munți care au o anumită vârstă și le este foarte greu la altitudine, la înălțime, pentru că oricum corpul uman, să recunoaștem, e una ce poți face la 30 și alta ce poți face la 60”.
Anul trecut, Denali a rămas neînfrânt. Și anul acesta toate semnele păreau potrivnice. Cu toate acestea, Olga a refuzat să renunțe la scopul ei:
„Toate semnele arătau că nu trebuie să plec, iar noi de multe ori luăm asta ca pe un semn că nu trebuie să facem asta și poate fi o scuză. Acum erau tare multe semne care arătau că ar fi trebuit să o iau ca pe o scuză, dar n-am făcut asta. În primul rând, am rezervat să plec cu compania americană cu care am fost anul trecut, iar din greșeală, ei au uitat de mine. Noi am rezervat în martie, iar peste o lună, când le-am scris în aprilie ca să știu care sunt următorii pași, ce facem, ei mi-au zis: „Aaa, Olga, sorry, noi am uitat și noi avem deja locurile rezervate pe dățile pe care tu le-ai menționat și în general, avem rezervat tot sezonul”. Ei mi-au zis să aplic la permit de escaladare și poate se va elibera ceva și pe urmă vedem. Am zis okey, am aplicat la permit de escaladare cu un prieten ucrainean, care trebuia să meargă cu mine tot cu compania aceasta americană”.
„Noi am aplicat să mergem neghidați, la permit solo, mie mi s-a oferit, lui nu, chiar dacă el are mai mare experiență ca mine în escaladări. Este un proces foarte migălos și atunci m-am gândit cum o să merg eu solo, eu nu am experiență în așa ceva. Eu până acum nu mi-am pregătit niciodată singură mâncarea pe care să mi-o iau în munți. Când mi s-a dat acest permit am zis că ăsta este un semn că eu sunt gata să fac asta singură, dar pe de altă parte, m-a apucat așa un pic când m-am gândit. Mâncarea trebuia de pregătit, de calculat pe zile, nu știu ce se ia, muntele e greu, tu duci totul în spate, dar am zis că clarific și asta. Când am ajuns acolo încă speram că o să fiu integrată într-o echipă, dar Bill, fondatorul, mi-a zis: „Olga, eu nu am niciun loc pentru tine. Tot ce pot să fac este să-ți dau un ghid pentru o zi care să te ajute să-ți aranjezi mâncarea și să cumperi tot de ce ai nevoie”. Și așa am făcut, am cerut un ghid, timpul căruia i l-am răsplătit”, a mai povestit invitata serilor perfecte.
Experienţa solitară de pe McKinley (Denali) a fost o lecție de viaţă şi de autocunoaştere.
„Încă o dată m-am convins că așa trebuia să fie. Muntele ăsta nu este un munte simplu, el nu are infrastructură cum au alți munți, totul este raw (crud). Ești doar tu, natura și muntele și trebuie să poți să te descurci acolo. Acum înțeleg de ce a fost să fie așa anul trecut, pentru că experiența asta solo pe care am avut-o eu, nu cred că pot s-o compar cu nimic altceva pe care am trăit. Probabil trăiesc o perioadă destul de provocatoare în viața mea și probabil mi-a fost dat acest timp singură cu mine ca să-mi dau răspunsuri, să găsesc răspunsuri, să am o discuție cu mine în care să vin și să am o înțelegere. Mie nu-mi place să spun asta, dar peste o lună fac 40 și nu-mi place să spun că e criza de la 40, căci totul e în capul nostru, dar oricum, la anumite vârste apar anumite întrebări existențiale și eu cred că asta a fost perioada mea cu mine”, a afirmat Olga Țăpordei.
A fost pe munte timp de 17 zile...
„Pe munte mai sunt oameni, pe cărarea pe care noi mergeam întâlnești oameni diferiți. Noi ne întâlneam fragmentar și cu toți faci cunoștință, pentru că în fiecare „base camp” sunt oameni. Pe când ești în echipă mai puțin interacționezi, pentru că ai ghizii tăi care îți spun ce să faci. Eu aici am întânit oameni mult mai mult decât în alte expediții ghidate. Eu niciodată n-am avut în expediții „legătura cu exteriorul”, cum îmi place mie să zic. Dar acum, eu aveam și telefon satelit, aveam și un garmin care putea să transmită mesaje către Bogdan, chiar și poze nu în cea mai bună calitate, este și tasta SOS care poți s-o apeși și să vină unde este posibil elicopterul. Dar Slavă Domnului, nu am avut nevoie. În plus, pe Denali este un tent al medicilor unde poți să te adresezi în cazul în care doamne ferește, se întâmplă ceva”, a povestit Olga.
Anul trecut, Olga s‑a oprit la un pas de vârf. Anul acesta a aflat şi de ce acel ultim segment e considerat cel mai dificil şi periculos.
„De fapt, tot ce a fost mai greu a fost în bucățica aia, nici nu de la camp-ul de sus până la vârf, dar anume în bucățica aia din trecere. Eu am fost stopată atunci în camp 4, am trecut în camp-ul de sus, așa se numește „High Camp”, și deja de acolo mergi pe vârf, este o porțiune foarte, foarte periculoasă. Deci, efectiv este așa o creastă și tu mergi pe margina la creasta asta. Pericolul care este pe acest munte este faptul că, tu ai un rucsac super greu în spate care cântărește 30 de kilograme. Iar când mergi pe creasta asta, un pas greșit poate să te dezechilibreze. Pe porțiunea asta de fapt foarte multă lume moare, cade, acolo se întâmplă diferite. Cât am fost eu pe munte 17 zile au decedat șase oameni. Eu am zis că asta se poate întâmpla cu oricine, nimeni nu este asigurat. Tot ce depinde de mine eu o să fac, am să mă asigur. Acum fiind jos, pot să spun că foarte multe lucruri se întâmplă din prostie, ca și în viață. Fiecare pas neasigurat te poate costa viața”, a constatat Țăpordei.
De-a lungul traseului, Olga a întâlnit şi alţi alpinişti şi s‑a bucurat de căldura lor.
„Când am urcat pe munte, în spatele meu erau doi nepalezi și după au ajuns doi români, un cuplu. El are 60, ea 50 și ceva, destul de înaintați în vârstă. Noi ne-am cunoscut în camp 4. Ei locuiesc în Canada de 23 de ani și ei mi-au propus chiar să merg cu ei când au văzut că sunt singură. Eu nu am întânit niciun om care să vorbească română, iar după vreo opt zile, când am văzut steagul României, am zis că nu pot să cred. În sezonul ăsta procentul de escaladări este foarte mic, eu când am venit erau 11% care au reușit din 100%. E foarte puțin și e foarte greu”, a afirmat Olga.
Momentul atingerii vârfului şi emoţia împărtăşirii reuşitei cu soţul ei, Bogdan, au fost de neuitat:
„Când am ajuns pe vârful muntelui l‑am sunat pe Bogdan. Cuplul de români era în spatele meu şi când au văzut cu câtă emoție vorbeam, m‑au filmat. Eu nu ştiam că sunt filmată, am primit filmuleţul a doua zi”.
Performanța de pe Denali i-a dedicat-o în totalitate soțului său, Bogdan, iar visul de a cuceri toate cele șapte vârfuri de pe cele șapte continente s-a împlinit. Cu toate acestea, pasiunea pentru munți rămâne vie și după această realizare.
„Nu mă opresc aici, asta este o pasiune. Nu este așa că eu vreau să fiu prima din Republica Moldova care să escaladeze șapte vârfuri, le escaladez și pe urmă faceți voi ce vreți, nu. Munții sunt o pasiune, pentru mine a fost și un pretext să ajung pe toate continentele de pe lumea asta, iar mai departe o să merg în munți cu mare plăcere. Unul din scopurile mele este să ajung pe cel mai periculos munte din lume, K2. O dată în ceva timp eu oricum merg în munți, asta este o pasiune, deja pe care, o să vedem”, a mai spus Olga Țăpordei.
Vezi aici și alte detalii despre momentul în care Olga a cucerit muntele Denali și a scris istorie pentru Republica Moldova.
Olga Țăpordei este prima femeie din Republica Moldova care a cucerit muntele Everest. De asemenea, este expertă în personal branding, având și o comunitate de peste 116 mii de urmaritori pe Instagram.
SURSA FOTO: INSTAGRAM
