Vasile Advahov avea o vioara pe care a vandut-o in studentie, dupa care a recuperat-o: „E o istorie reala. Noi suntem dintr-o familie de profesori. In perioada anilor 90, cand a fost o perioada foarte grea pentru toata tara, era un moment cand nu aveam nici un leu in buzunar. Noi cu fratele des mergeam si cantam pe la petreceri. Aveam doua viori, una care studiam clasica si a doua cu care mergeam sa cant pe la petreceri. Aceasta vioara cu care mergeam si cantam pe la petreceri am decis sa o vand pentru ca aveam nevoie de bani, dar ea imi era foarte comoda la mana. Ma simteam foarte bine cu ea, cand mergeam sa cant pe la petreceri, suna foarte bine. Am vandut vioara si am simtit deodata un gol in suflet si a trecut mult timp si tanjeam dupa instrumentul acesta, imi parea rau ca l-am vandut, dar aveam nevoie de bani. Am vandut-o foarte ieftin, dar chestia ca am vandut-o nu puteam sa-mi iert.”, spune instrumentistul.
Anii treceau, nu si dorul de instrumentul de care se atasase atat de mult.
Vasile ADVAHOV, instrumentist: „Au trecut mai multi ani, cand am avut posibilitatea s-o cumpar, am inceput sa o caut...Am cumparat de zece ori mai scump decat am vandut vioara.”
Fireste ca timpul si-a pus amprenta, iar peste ani vioara nu mai arata ca odinioara. „Am luat-o nu in starea aceea in care am dat-o....Vioara a lipsit din mainile mele cam vreo douazeci de ani...Nu este o vioara scumpa, este o vioara simpla. Interesant ca are un cap de leu....Daca nu ma ocup la vioara, vioara parca se supara.”
Sursa foto: Facebook
