Un fenomen de o cruzime rară: „A fost aruncat la gunoi, fără lăbuțe”
5 câini şi o pisică sunt animalele de companiei ale Innei Sîrbu. O bună parte dintre ei sunt adoptaţi, iar cea mai tristă poveste o are Byffy. Câinele a fost aruncat la gunoi, fără lăbuţe, fără codiţă şi fără şanse la viaţă.
„Eu mă ocup conștient de voluntariat în domeniul animalelor de 15 ani, dar pentru prima dată am întâlnit un caz atât de dur și atât de nemilos, pentru că Bafi a fost un fenomen de cruzime deosebită. Deci lui nu doar i s-au tăiat lăbuțele și el imediat a ajuns la spital, dar el a fost ținut legat de un pilon 11 zile ca să moară, mă rog, în chinuri, pentru că așa era scopul acestei persoane. Deja în a 11-a zi, când eritrocitele erau incompatibile cu viața, asta aflându-se deja la spital, el s-a dus și l-a aruncat la gunoi, iar de acolo voluntarii l-au luat. Eu am văzut poza pe Facebook, am sunat la doctor și am spus că acesta este câinele meu. Nu știu ce s-a întâmplat în momentul în care am deschis poza și am văzut cum el stă la gunoi și parcă se roagă: ori se întâmplă o minune, ori eu mor. Pentru că, îți dai seama, 11 zile de chinuri, legat de pilon, în continuu, cu hemoragie… da, hemoragie, hemoragie. Persoana a știut cum să taie, pentru că este vorba despre o persoană cu antecedente penale, care a stat 11 ani la pușcărie pentru omorul unei persoane, tot așa, în chinuri”, a spus Inna Sîrbu, coach în știința vitaminelor.
Lupta pentru viață și „durerile fantomă”
A urmat lupta pentru viaţa lui, grea, cu multe riscuri, dar cu speranţa că va supravieţui.
„El încă două luni a stat în spital. Am făcut consiliu cu medicii din România și prima operație s-a făcut online, sub ghidajul medicilor ortopezi din România, ca să îi facă operația în așa măsură încât, cel puțin, să se poată cât de cât târî, pentru că despre proteză deja nu mai era vorba, era prea târziu. Cele 11 zile cât a stat acolo au dus la o necroză destul de serioasă și ne era frică, de fapt, să nu-l pierdem de tot. Așa că noi am făcut tot ce a stat în puterile noastre”, a povestit Inna.
Cruzimea cu care a fost tratat și chinul prin care a trecut i-au format frica față de oameni.
„El nici până în ziua de astăzi nu mai are încredere în oameni. Are încredere doar în mine, în Amina, deja în bunica, bunelul și în prietenii care intră foarte rar la mine în casă, pentru că sunt foarte selectivă la cei care intră. De asta și el acum este destul de introvertit, dar, de regulă, aleargă. A trecut printr-o soartă foarte complicată și îmi amintesc că îmi scriau de pe profiluri false: „nu chinui câinele acesta, că doar bani în zadar cheltui și el o să se chinuie, eutanasiază-l”. Mă uitam la dânsul, în ochii lui, și zic: „Cum pot să fac eu asta? Eu nu pot să fac asta.” Mă doare și până în ziua de astăzi. Atunci când ăștia ies afară, vrea și el, și ajunge doar până la momentul unde se termină covorul și mai departe nu poate să meargă, pentru că încă îl dor lăbuțele. Are dureri fantomă. Până în prezent, medicul scoate lichidul seros care se adună după amputare. Asta este procedura în fiecare zi, în care el plânge, dar este inevitabil, pentru că atât la oameni, cât și la animale, se adună acest lichid care trebuie scos”, a povestit aceasta.
Cruzimea societății: „În cărucior se duc copiii, nu câinii”
„În cărucior. Și cu multe, multe… să-i spun hate, blesteme, critici, înjurături, asta e puțin spus. Am fost numită cum vrei. Cum vrei, pentru că duc cățelul în cărucior și, atunci când încerc să explic că el este invalid, nu are lăbuțe și nici codiță, mi se spune că nu trebuie să trăiască așa câinii. Știți ce zic? „În cărucior se duc copiii, nu câinii.” Cum să-i explic eu unui om care nu înțelege că, pentru mine, el tot e copil”?, a spus ea.
Pe lângă suferința animalului, Inna Sîrbu se lovește zilnic de un alt zid: lipsa de empatie a oamenilor.
Am avut o situație, nu vreau să dau numele, este un bărbat foarte influent, din Republica Moldova, de care m-am apropiat și l-am rugat nu să mă ajute financiar, pentru că au fost oameni care m-au ajutat și eu mi-am asumat cheltuielile, dar l-am rugat să mediatizeze pe portalurile lui de știri cazul lui Bafi, faptul că persoana, până și în ziua de astăzi, este la libertate și nici măcar nu a fost amendată. El, cu atâta dispreț și răutate, s-a uitat la mine… m-am simțit ca o cârpă în momentul acela, dar dacă mă uitam la Bafi, ochii lui, și persoana asta, pentru care 1000 de euro înseamnă poate cât 100 de lei pentru altcineva, dar cum vorbea, cu dispreț și antipatie față de un suflet… Eu i-am zis: nu cer bani, eu vreau să arătăm unei țări întregi în ce societate trăim și poate legea să înceapă să funcționeze”, a povestit Inna.
O iubire care nu poate fi cumpărată
Afecțiunea și dragostea pe care o primește de la Bafi este unică.
„Noi, mai întâi de toate, trebuie să învățăm societatea noastră să încetăm cu agresivitatea asta în raport cu copiii, cu bullying-ul, cu violența în familie și abia apoi să explicăm oamenilor cât de importantă este dragostea față de animale și cât oferă ea, de fapt, înapoi. Pentru că, așa cum iubește Bafi, spun cu toată sinceritatea și responsabilitatea, nu cred că mă iubește cineva. Și această dragoste nu o voi putea cumpăra niciodată cu toți banii din lume”, a menționat Sîrbu.
