Am citit astazi pe perfecte.md articolul dvs despre relatiile cu barbatii mai in varsta si m-am hotarat sa va scriu.
De fapt, problema mea e una ce tine mai degraba de absenta unei relatii decat de prezenta ei.
Am 28 de ani si sunt singura. Am inceput sa ma intalnesc cu baietii foarte tarziu, pe la 21 de ani, pana atunci fiind "fata mamei si fata tatei", mereu cu lectiile sau pe la biblioteci.
Unica mea relatie serioasa a durat 2 ani si a fost cu un barbat casatorit, mai in varsta ca mine, mult mai in varsta. Am cazut in aceasta capcana si nu am putut iesi degraba din ea, din simplul motiv ca nu aveam nici o experienta, el stia cum sa ma maguleasca si probabil, atunci, nu-mi dadeam seama ce greseala serioasa fac. De ce greseala? Pentru ca sunt ferm convinsa in existenta legii bumerangului - ca totul ce facem se intoarce la noi, si cred ca acum am ajuns in situatia in care sunt din aceasta cauza.
Apoi au urmat relatii mai putin serioase, cu diversi tipi, doar pentru a nu fi singura, pana sa ajung la momentul sa fiu singura de acum o jumatate de an. Insa nu asta e problema, e altceva. Sunt o fata destul de aratoasa (fara sa ma laud), atrag priviri si pana acum am atins multe in viata. Recent mi-am dat seama ca, de fapt, eu sunt cel mai mare "impediment" pentru mine, caci barbatii se tem de mine. Multi mi-au spus-o, dupa ce au constatat ca sunt o tipa chiar misto, dincolo de fatada mea de "bitch". Aceasta atitudine a mea e formata din mandrie, poate si putina aroganta, insa in mare parte e masca de femeie puternica, pe care o poarta multe in situatia mea, ca lumea sa nu le vada fata adevarata - fata de femeie care vrea sa fie iubita, dar este temuta de barbati.
Si aceasta, plus toate esecurile mele in relatii cu barbatii, m-au facut sa ma inchid mult in mine si sa capat o lipsa totala de incredere fata de barbati. Si cu cat trece timpul, cu atat mai tare ma inchid. Desi din aparenta - toti cred ca eu nu pot sa nu fiu intr-o relatie.
Stiu, bine stiu ca doar eu sunt in stare sa ma ajut, ca trebuie sa cred ca totul se intampla asa cum trebuie si ca e nevoie de rabdare. Numai ca, atunci cand de nenumarate ori calci pe aceleasi greble, si desi eviti sa le calci, tot peste ele nimeresti, ti se lasa mainile in jos si iti dai sema ca poate, in realitate, nu "orice Romeo are Julietta lui". Uneori ma cuprinde gandul ca mai bine m-ar fi facut mama o fata simpla, care sa se bucure din putin si sa nu aiba pretentii, putine sau deloc.
Va multumesc mult pentru atentie si timpul pretios acordat acestui mesaj.
Cu respect Viorica
Daca ai trecut printr-o experienta de viata puternica si crezi ca merita sa o impartasesti cu cititoarele noastre, scrie-ne pe adresa perfecte@ perfecte.md cu subiectul "Poveste adevarata".