Pentru Neonelia, principala motivație este sănătatea și dorința de a rămâne activă cât mai mult timp.
„În primul rând, eu pentru sănătate asta fac, știind că metabolismul omului, cu vârsta, încetinește și cumva am eu visul meu să ajung o bunică activă, să nu stau prin spitale, dar să fiu de folos pentru cei dragi care mă înconjoară. Și asta este cea mai mare motivație, ca eu la 101 ani, apropo, vreau să trăiesc, să merg pe picioarele mele, să pot vorbi, discuta cu tineretul, poate să dau vreun sfat”, a povestit Neonelia Guțu.
Chiar dacă alergarea a devenit o rutină, antreprenoarea recunoaște că există și dimineți în care nu are chef să iasă din casă. În astfel de momente, încearcă să nu pună presiune pe ea.
„Mai sunt zile când vă treziți de dimineață și uite, n-aveți chef. Este ceva firesc, este ceva normal. Câteodată eu îmi spun mie așa, fix ca la copilul cel mic: «Hai, noi numai ieșim oleacă, mergem, noi azi nu alergăm, mergem». Dar, din motiv că eu asta fac încontinuu și permanent, corpul meu știe ce îl așteaptă după și, într-adevăr, fac doi pași și picioarele mele se duc singure și încep a alerga”, a explicat ea.
„Important să ieși din casă”
Pentru Neonelia, primul pas este cel mai important.
„Important să ieși din casă, să-ți iei, iată, chestiunea asta în cap, că da, îi greu, dar amuș o să fie ușor”, a spus antreprenoarea.
De obicei, aleargă singură. Parcursul său în acest sport a început însă alături de alte persoane și, mai ales, cu ajutorul unui specialist. Atunci când a decis să practice alergarea mai serios și să participe la maratoane, a apelat la un antrenor.
„De la început, când am început alergarea, eu particip și la maratoane și nu numai în Moldova, dar și peste hotare, am început cu antrenor. Eu consider că este obligatoriu dacă vrei să începi și să continui sportul și îți place ceva și ceva ți s-a părut interesant, doar cu un specialist, fiindcă el îți explică, tu nu faci greșeli și cu adevărat ajungi la rezultate”, a menționat Neonelia.
De la sală la alergare
Primul maraton a fost unul dintre obiectivele care au determinat-o să ia alergarea în serios. Până atunci, încercase mai multe forme de sport.
„Eu, îndeobște, am început sportul să-l fac la 35 de ani, după ce am născut al treilea copil și am făcut câțiva ani sală, forță, după asta crossfit și, cumva, toate genurile astea de sport. Eu am obținut în toate rezultate, dar de fiecare dată, oricum, înăuntru simțeam iată chestia asta: nu vreau ceva care să-mi aducă cu adevărat plăcere, adică eu cu ușurință asta să fac”, a povestit ea.
Alergarea a apărut în viața ei după o întâlnire întâmplătoare cu o femeie care practica acest sport.
„La un moment dat, a venit o doamnă la mine la centrul de fitness și mi-a spus că vrea să participe și ea la competiții cu greutăți, așa cum făceam eu. M-am uitat la ea și am văzut că avea un alt tip de corp și am întrebat-o cu ce se ocupă. Mi-a spus că aleargă. Atunci i-am zis: «Da? Eu vreau să alerg cu tine și vreau să mă ajuți să încep să alerg, pentru că poate sala nu este ceea ce îmi trebuie»”, a povestit Neonelia.
Femeia, pe nume Olesea, a fost cea care i-a vorbit pentru prima dată despre maratoanele din Moldova.
„Cu ea am încercat de vreo câteva ori și eu am auzit prima oară de la dânsa despre maratoane care se petrec în Moldova și a fost ideea venită din partea ei, primul semnal. Și după care eu am zis: «Mie îmi trebuie antrenor, unde-i el?» Și am găsit-o pe Natalia Zbârnea”, a relatat antreprenoarea.
Alergarea, un hobby și o formă de relaxare
Astăzi, maratoanele au devenit pentru Neonelia un hobby, iar alergarea îi oferă și posibilitatea de a călători și de a descoperi locuri noi.
„Da, asta este deja ca un hobby. Știți, lumea are hobby, iată, unul din multe ale mele este alergatul. Adică am o grupă de fete, eu așa și le numesc «Alergătoarele». Toate sunt preocupate în profesie, în domenii, care contabil, care administrator, fiecare are viața personală și cumva și lucrează, dar asta este o metodă de a ne relaxa, de a ne încărca cu emoții pozitive”, a spus ea.
Neonelia participă și la curse de trail, care au loc în zone montane.
„Nu alergăm doar aici, unde deja ochiul, știți cum, tot una și aceeași vezi, dar diferite peisaje, absolut diferită cultură. Asta așa este de frumos și, de fiecare dată când mă aflu, că eu alerg în munți, asta este trail maraton, ajung acolo și zic: «Doamne, mulțumesc, Doamne, pentru tot»”, a povestit femeia.
Recunoștința, spune ea, face parte și din rutina de dimineață.
„Și, îndeobște, eu în fiecare dimineață când mă scol, iată, ies la alergat, îmi pun ochelarii și zic: «Mulțumesc, Doamne, pentru tot»”, a menționat Neonelia.
Sportul, parte din educația copiilor
Sportul a fost prezent și în educația copiilor săi. Aceștia practică, la rândul lor, activități sportive, însă Neonelia spune că nu le-a impus niciodată propriul drum.
„Eu consider că fiecare om are drumul său. Asta nu înseamnă că, dacă eu am apucat drumul de sportivă, apoi și ei sunt obligați să facă la fel. Nu. Eu pe ei i-am educat să meargă la antrenamente de când erau copii, i-am învățat că prin sport își pot dezvolta disciplina”, a explicat ea.
Fiecare își poate găsi sportul preferat
Pentru cei care vor să înceapă să facă sport, Neonelia spune că nu există neapărat o singură activitate potrivită pentru toți. Important este ca fiecare să încerce până găsește ceea ce îi place.
„Eu sfaturi nu dau, eu așa consider. Eu doar aș vrea să spun că fiecare persoană poate să-și găsească sportul iubit, exact așa cum am pățit eu. Am încercat una, a doua, a treia și până la urmă am găsit ceea ce îmi place. Tu nu poți ști ce ți se potrivește dacă nu încerci. Nu trebuie să stai în pat și să te gândești că poate alergatul este perfect pentru tine, sau pilatesul, sau yoga. Trebuie să încerci ca să te convingi, iar corpul tău o să-ți spună: «Da, iată, asta ne place». Sunt foarte multe activități sportive, nu neapărat alergare sau antrenamente de forță. Pot fi dansuri sau alte forme de mișcare care te fac fericit”, a adăugat ea.
Motivația începe din interior
Neonelia consideră că motivația pentru sport este legată de mai multe aspecte ale vieții și nu apare întotdeauna doar din disciplină.
„Motivația, eu zic că este un spectru foarte larg și are legătură, în primul rând, cu lucrurile psihologice, cu ceea ce pe tine nu te satisface în viața ta. Sunt foarte des oameni care sunt supărați și cred că, dacă vor începe să facă sport, viața lor se va schimba. Dar nu întotdeauna problema este aici. Poate să existe un alt motiv, ceva ce te frământă și care trebuie înțeles”, a explicat ea.
Pentru ea, alergarea a devenit astfel nu doar o formă de mișcare, ci un stil de viață, o modalitate de a se relaxa, de a călători și de a se bucura de timpul petrecut alături de alte persoane pasionate de sport.
„Ușurel, ușurel și faceți ceea ce puteți, acolo unde sunteți, cu ceea ce aveți și asta o să vă facă fericiți”, este îndemnul Neoneliei Guțu.