Pentru ca fiecare din noi vine din…
***
Era o zi ca oricare alta, in Barcelona insorita si vesela. Turistii cu hartile si cu rucsacurile dadeau buzna in Cafeneaua Operei pentru a savura un dejun copios cu jamon y cafe. In timp ce imi sorbeam alene ceaiul verde, punind la cale planurile si traseele pentru ziua respectiva, la masuta de-alaturi doi oameni: unul mic si altul mare comunicau. Intr-un moment , baietelul de 5 anisori, se sculase brusc, il cuprinsese pe omul mare si ii spuse : Papa, yo te quero. In acel moment, eu ramasem coplesita, cu ceasca inmarmurita in mina, cu un zimbet radiant pe toata fata….
***
Ma indreptam spre casa parintilor mei. Eram bine dispusa, cu planuri pentru ziua de miine, cand intr-un moment aud o voce rastita si dura, adresata micutei Alexandra care mergea vesela cu o prajiturica in mina: ”Ti-am spus sa mergi pe partea stanga. Nu vezi ca vine bicicleta?” Mai incolo, o alta voce impunatoare si autoritara, se ratoi la baietelul, care se zbenguia vesel prin curte: ”Ti-ajunge sa beai atata apa”. Iar punctul culminant, a fost urletul si zbieratul unei mame, care incerca astfel sa-l linisteasca pe Madalin : ”Inchide-te ca te-aud toti vecinii cum plangi. ”
***
Copilarie.
***
Noi toti venim de-a acolo unde ar trebuie sa fie dragoste, rabdare, comunicare si multa intelegere, iar daca toate acestea nu sunt, atunci de unde venim noi ?