„Tatăl meu își dorea să fie muzician”
Misha Grossu a povestit că, inițial, nu a avut un vis clar de a face carieră în muzică. În familie însă, a observat dorința tatălui său de a deveni muzician, un vis pe care acesta nu a reușit să-l ducă până la capăt.
„Sincer, nu am visat. Eu făceam mult din obligație. Cumva, am fost educat în familie. Aveam o atracție cel puțin sporită față de tata. Și tatăl meu și-a dorit cândva să fie muzician”, a spus acesta.
Tatăl lui Misha a susținut examenele de admitere și a fost acceptat la un colegiu de muzică, însă parcursul său a fost întrerupt după ce a fost încorporat în armată.
„A intrat la un colegiu de muzică, dar a plecat în armată. Atunci nu te întreba dacă faci studii sau nu faci studii, te luau la armată. După armată, familie și, deci, cumva s-a terminat. Se oprește tot la copii”, a povestit acordeonistul.
„Acordeonul m-a ales”
Misha Grossu spune că a început să studieze muzica fără ca părinții să-i impună acest lucru. Totuși, văzând dorința tatălui său, a simțit că trebuie să continue pe acest drum.
„Eu, cumva, automat… De asta zic: acordeonul m-a ales, el m-a luat pe coridoare, iar tatăl meu, când a văzut asta, am văzut dorința asta arzătoare și m-am simțit obligat să fac”, a mărturisit el.
Acordionistul a recunoscut că, în primii ani, nu era neapărat pasionat de muzică și nici nu depunea foarte mult efort la studii. Cu toate acestea, rezultatele sale erau bune.
„Nu mă implicam foarte mult, mai ales în școala muzicală. Studiam jumătate de oră, dar rezultatul, spre marea mea mirare, era ca la alții care studiau foarte mult timp”, a spus Misha Grossu.
„Pofta vine mâncând”
Pe parcursul anilor, muzica a devenit însă tot mai importantă pentru el. După ce a ajuns la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, Misha Grossu a continuat studiile la academie, considerând că trebuie să ducă mai departe drumul început.
„Era obligativitatea. Odată intrat la «Neaga», nu puteam, după «Neaga», să nu merg la academie, pentru că, cumva, trebuie să pun timp la tot ce urmează. Iar chestia asta de dragoste de muzică, cum am zis, pofta vine mâncând, într-adevăr”, a explicat acordeonistul.
În copilărie, acesta reușea să îmbine studiile muzicale cu pasiunile sale. Spune că era mulțumit că putea să joace fotbal și, în același timp, să studieze instrumentul.
„Cel puțin eu eram mulțumit că jucam și fotbal, puteam să-mi fac și copilăria frumoasă, și la instrument să studiez, și pe toți îi făceam fericiți, cumva”, a notat Misha Grossu.