Decizia a venit după o călătorie în Norvegia, unde artistul a mers să vadă aurora boreală. La întoarcerea în Cluj, deși cei din jur îi propuneau să lanseze un nou single și să continue activitatea muzicală, Mihail a simțit că are nevoie de timp pentru sine.
„După asta am mers în capătul lumii, în Norvegia, în Tromsø, la malul Oceanului Arctic, să văd aurorele. Am stat vreo două săptămâni și acolo și, când m-am întors în Cluj, oamenii deja ziceau: «Hai să lansăm următorul single în Italia». Și eu am simțit că nu sunt pregătit pentru asta. Mai vreau să fiu singur. Mi-a plăcut foarte tare și am zis: «Ce să fac? Vreau să fac un album»”, a povestit artistul.
Nouă luni în mijlocul muntelui, dedicate muzicii
Mihail spune că, până atunci, era obișnuit să lucreze în ritmul industriei muzicale, lansând single-uri pentru a-și menține activitatea.
„Eu niciodată nu făcusem un album și tot timpul eram pe fugă să lansăm câte un hit, câte un single, ca să menținem acolo. Și am zis: «Eu îmi datorez această experiență», și anume să mă cunosc pe mine ca muzician, ca producător, ca om”, a mărturisit Mihail.
Artistul a găsit o cabană a unui prieten, situată în mijlocul muntelui, unde a petrecut nouă luni lucrând la album. Zilele sale aveau un program bine stabilit, cu timp pentru meditație, muzică și îngrijirea animalelor.
„Mă trezeam în fiecare dimineață la ora 9:00. Tabietul era să mă duc pe malul lacului, pe ponton, să meditez, iar pe la ora 13:00 mă apucam de muzică până pe la 21:00. Mai hrăneam animăluțele, cățeii, câinii, pisicile. Și a fost atât de frumos să înfloresc în locul ăla, în liniștea aia. Eram omul potrivit, la locul potrivit, în momentul potrivit”, a povestit artistul.
De ce avem nevoie de timp pentru a ne obișnui cu liniștea
Experiența l-a făcut pe Mihail să observe cât de greu poate fi să trecem de la agitația cotidiană la liniștea naturii. Artistul consideră că, atunci când suntem obișnuiți cu zgomotul și ritmul alert al orașului, avem nevoie de timp pentru a ne adapta la un mediu lipsit de stimuli constanți.
„E foarte important să stai minimum două săptămâni. Ăsta-i sevrajul, perioada de sevraj. Dacă noi venim din societate, din civilizație, din gălăgie și ajungem în natură sau mergem la o cabană, primul lucru pe care îl facem este să punem muzică, să dăm volumul mai tare, să dansăm. E haos, pentru că în cap radioul încă nu s-a stins. Acolo, natura e atât de liniștită, încât te sperie”, a explicat Mihail.
Acesta a observat că, în primele două săptămâni petrecute în cabană, simțea nevoia să se odihnească și să privească natura, înainte de a se adapta la ritmul locului.
„Două săptămâni țin minte că ațipeam, doar adormeam. Mă uitam la natură și simțeam că sunt somnolent. Dar, după două săptămâni, m-am aliniat cu frecvența locului și mi s-au deschis ochii”, a povestit artistul.
Întoarcerea în oraș, o experiență diferită
După perioada petrecută în natură, Mihail a început să perceapă altfel agitația orașului.
„Când veneam în oraș, aveai senzația că ești într-un mușuroi de furnici sau într-un stup de albine. Toată lumea era cu «bani, bani, lucru, lucru», panică. Mă aprovizionam și fugeam. Abia așteptam să fug din oraș”, a spus Mihail.
Artistul a povestit și despre vizitele prietenilor, pe care îi iubea și de care îi era dor, dar a căror prezență îi întrerupea uneori ritmul cu care se obișnuise în izolare.
„Când veneau prietenii în vizită, două-trei zile, poate o dată pe lună, îmi era dor de ei și mă bucuram până să ajungă. Și când intrau în casă, ziceai că erau niște tornade. Abia așteptam să plece acasă”, a povestit artistul.