De la anii de studenție la pictura bisericească
Pentru Liviu Sîrbu, alegerea picturii bisericești a venit treptat, din dorința de a acumula cât mai multă experiență practică. Anii de facultate au fost perioada în care a descoperit cât de important este să muncească permanent și să-și perfecționeze tehnica.
„Anii studenției au fost unii dintre cei mai bizari. Pe alocuri fascinanți, plini de tentații, dar și suficient de provocatori. Unica șansă de a câștiga ceva bani din ceea ce făceam era să «prindem» câte o lucrare particulară. În momentul în care am fost invitat la o practică pe șantierul de pictură al unei mănăstiri din România, am înțeles că e locul unde ai spațiu și posibilitate să muncești mult. Deși arta murală bisericească te cataloghează drept copist, motivația a fost să fiu mereu antrenat în lucru, căci aveam nevoie de multă practică”.
Cât durează pictarea unei biserici
Drumul de la un perete gol până la o frescă finalizată este unul complex și presupune parcurgerea mai multor etape. Totul depinde de dimensiunea bisericii, tehnica utilizată și numărul de detalii care trebuie realizate.
Potrivit lui Liviu Sîrbu, un asemenea proiect poate dura de la câteva luni până la câțiva ani, mai ales atunci când este vorba despre o biserică de dimensiuni mari și un ansamblu pictural complex.
„Trecerea de la un perete gol la o frescă finalizată este un proces amplu și riguros, care cere atenție la fiecare etapă tehnică și compozițională. Durata pictării unei biserici depinde enorm de dimensiunile lăcașului, de tehnica folosită și de complexitatea detaliilor. Poate varia de la câteva luni la câțiva ani de muncă continuă pe schele, perioadă în care echipa trăiește și lucrează în ritmul acelui spațiu sfânt”.
„Biserica e un ansamblu de reguli”
Spre deosebire de alte forme de artă, pictura bisericească presupune respectarea unor reguli și canoane clare. Artistul nu are libertatea de a modifica după bunul plac ordinea scenelor sau modul în care sunt reprezentați sfinții.
Liviu Sîrbu spune că una dintre cele mai importante provocări este tocmai găsirea echilibrului dintre munca artistică și respectarea tradiției bisericești.
„Mereu ne ghidăm după reguli. Biserica e un ansamblu de reguli, precum și pictura din interiorul său. Ierarhia sfinților și aranjamentul scenelor e prestabilit în Ermenie, deci loc de interpretări individuale aici e mai puțin. Provocările și ispitele vin în lanț, așa că ne străduim să găsim liniștea și să respectăm în totalitate spațiul și procesul de lucru. Una dintre cele mai mari provocări fizice este pictarea tavanelor. Acolo chiar trebuie puțină răbdare și smerenie”.
Întoarcerea într-o biserică pictată cu ani în urmă
Pentru artist, finalizarea unei lucrări nu înseamnă și încheierea legăturii cu aceasta. Atunci când revine într-o biserică pictată cu câțiva ani în urmă, Liviu Sîrbu spune că privește lucrarea și din perspectiva evoluției sale profesionale.
Totodată, recunoaște că munca de acest fel vine și cu riscul mândriei, motiv pentru care încearcă să privească rezultatul cu autocritică.
„În primul rând, încercăm să scăpăm de starea de mândrie. Inevitabil apare. Dar deseori se rezumă la autocritică: intrăm cu echipa într-o biserică pe care am pictat-o acum câțiva ani și încercăm să vedem dacă am evoluat sau dacă s-a schimbat ceva în maniera de lucru. De regulă, ne consolăm cu ideea că nu degeaba batem aceste drumuri și că ceea ce facem va fi de folos pentru mai multe generații. Muncim asiduu, învățăm de la alții și sperăm să transmitem și noi ceva util mai departe”.
„Câte o parte din mine a rămas absolut peste tot”
Întrebat dacă există o anumită biserică sau lucrare de care se simte cel mai atașat, pictorul spune că este dificil să aleagă un singur proiect. Fiecare lucrare vine cu propriile provocări și experiențe, iar timpul petrecut în fiecare loc creează o legătură aparte.
„Involuntar te atașezi de oricare lucrare pe care o faci - fie ea un tablou, o icoană sau o biserică în ansamblu. În fiecare rămâne o parte din lucrul artistului sau al echipei. Acum, să nu fiu foarte egoist, probabil sufletul meu cutreieră peste tot unde am putut munci cu dedicație. Fiecare biserică vine cu provocările sale și de acolo se formează o amplă gamă de trăiri. Toate ele legate coagulează aflarea și impactul tău în acea murală. Acum scopul e să nu mă epuizez prematur. Cu siguranță, câte o parte din mine a rămas absolut peste tot unde am fost solicitat”.
Vezi mai jos câteva dintre lucrările realizate de Liviu Sîrbu: