La o masa rotunda au fost intruniti Oportunistul, Conservatorul, Birocratul, Ratacitul, Reformistul si Pesimistul. Nu s-ar zice ca discutia era in toi. Luarile de cuvant se produceau in conformitate cu directia acelor ceasornicului.
- Este sansa noastra sa… dar am avea nevoie de finantare suplimentara… capacitatile noastre sunt limitate… dar oricand suntem la dispozitia dvs. sa va sprijinim cu ce putem…
- Dar nu se face asa fara a consulta actorii din cadrul sistemului… nu e vorba sa opunem rezistenta, dar altfel stau lucrurile in realitate… in 1991 deja s-a incercat o schimbare de continut, dar…
- Care e decizia?
- Ma scuzati… eu am fost desemnat sa… dar nu am deplinele putermi sa-mi exprim pozitia caci…
- Schimbarea este demult asteptata… eu zic sa incepem… vedem unde ajungem… principalul e sa manifestam vointa politica…
- Oricum nu se va schimba nimic…
Subiectul intrunirii este irelevant, la fel ca si deznodamantul acesteia. Oportunistul, Conservatorul, Birocratul, Ratacitul, Reformistul si Pesimistul sunt piesele de schimb a Jucatorului. Care nu era prezent la discutie. Jucatorul isi servea linistit musetelul si contempla senin viitorul bine creionat al urmatoarelor decade. A facut rost de piesele de schimb pe diferite cai. Fiecare piesa are cate un punct sensibil. Santajul, numerarul si promisiunile sunt moneda de circulatie. Un grad mai inalt de sofisticare il au instrumentele derivate din acestea: ajutorul dezinteresat, prietenia neconditionata, aprecierea formulata in termeni elogiosi. Ceva functioneaza negresit. Metodologia acestui comert a fost descrisa de Lars von Trier in „Manderlay” (2005). Oamenii sunt robi.
…
Justitia a fost inventata pentru ca oamenii sa nu recurga la legea talionului. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior. Dar, cu permisiunea voastra, ne vom ocupa noi de amputarea ochiului, dintelui, mainii si a piciorului. Ochii nostri sunt strans legati. Intr-o mana tinem balanta, in cealalta mana – securea. Voi, vedeti-va de treburile casnice.
Jucatorul a realizat un lucru. Atata timp cat sunteti prinsi in treburile casnice Femida poate sa deschida ochii. Important e sa priviti in alta parte. In acest moment in zarurile Jucatorului se toarna plumb. Cum anume? Vinovat nu este cel care a savarsit crima, vinovat este cel care nu ne este simpatic. Acesta este raspunsul. Jocul cu zarurile trucate se exonereaza de la principiile Legii Probabilitatii. De cate ori dai cu zarul de fiecare cade sase. De fiecare data. Despre jocul cu zarurile trucate a scris Kurt Vonnegut in „Puscariasul” (1963).
…
De mic copil Jucatorul s-a jucat singur in nisipiera. Jocul cu zarurile trucate nu are miza. Nu are rost sa joci cu cineva caruia de fiecare data ii cade sase. N-are haz. Dar nu toti se prind din prima. In cele din urma piesele de schimb se scoala de la masa rotunda. Au decis sa iasa din joc. Isi fac valizele. Pleaca sa caute o alta nisipiera. Voi, cei care va ocupati cu treburile casnice veti numi acest lucru revolutie. Posibil. Dar Jucatorul nu duce lipsa de piese de schimb.