Spune-mi cine este eroul tau si-ti voi spune cine esti, carei generatii îi apartii, unde locuiesti, ce carti citesti (daca, în general, citesti) si ce manânci la micul dejun. Da, da, eroii sunt niste reflectii în oglinda a vremurilor în care traim. Face sa-i examinam sub lentila. Aflam lucruri nebanuite despre societatea în care traim. Si despre noi însine la o adica. Lucruri care, în mod rutinar, ne scapa din vedere. M-am pasionat ultima vreme de House M.D., doctorul sarcastic, egoist si super-inteligent, care spune adevarul verde-n ochi fara a tine cont de consecinte si considera ca everybody lies. De ce tocmai el a ajuns sa fie popular? Faptul ca inteligenta are sex appeal pica bine, dar o fi vremurile noastre mai cinice decât vremurile de alta data?
Problema se rezolva între doua halbe de bere. Avem nevoie de urmatoarele variabile: Hercule Poirot, Lt. Columbo si Dr. House. Aa… mi se pare pertinent sa-l bag pe House într-un sir cu detectivi, caci chiar daca asasinii carora le ia urma au dimensiuni nanometrice, ideea e tot aia. Daca alte obiectii nu sunt, sa-i luam rând pe rând.
Hercule Poirot
Elegant. Cu mustacioara si papion. Belgian. Belgian?!! Ce cauta un belgian în volumele Agathei? Belgia e o tara nascocita, practic o anecdota, un oximoron franco-flamand. Cetateanul unei asemenea tari este privit de sus în jos cu un amestec de indulgenta si ironie. Cu toate manierele sale delicate, Monsieur Poirot creeaza impresia unui molau care, în mod neasteptat, poate sa dea si la moaca. Cercurile lui sunt înalta societate. Stie sa tina furculita în mâna, evita atacurile frontale, îsi încercuieste adversarul pâna când acesta nu are nici o cale de retragere si doar în acel moment face: pac! Si trage de sfori.
Dupa mine, Poirot este în mod clar eroul societatii post-coloniale, care, confruntata cu propria sa imagine – ipocrita si îmbatrânita, sufera de o criza de identitate. Civilizatia imperiilor bate în retragere; printr-un ultim gest încearca sa lamureasca barbarilor ca gentilomii sunt, în esenta, baieti de treaba si ca, la nevoie, pot sa dea la moaca.
Frank Columbo
Sifonat. Cu privirea piezisa. Californian. Nu-i place sa traga din pistol. Metoda lui este de a se da drept un prostanac care nu face altceva decât sa completeze niste rapoarte birocratice, fraternizând cu asasinii. Este eroul menajerelor. Umbla prin rufele murdare scotând la iveala vreo chitanta mototolita care da în vileag uneltirile vicioase ale înaltei societati. Când zic ca Locotenentul este eroul menajerelor, ma refer inclusiv si la faptul ca este o reactie a clasei de mijloc la vrajile societatii de consum. În neputinta de a tine pasul cu bogatii care au prins trenul boomului economic din anii 80, reactia celor întârziati este un fel de „las-ca stim noi ce stim”. În esenta, Columbo antagonizeaza cu bomondul lumii capitaliste: mai bine sifonat, decât un bandit cu diamante.
Gregory House
Si acum, House. Non-conformist pâna în maduva oaselor. Blugi si ghete numai bune pentru Occupy Wall Street. Egoismul pe post de platosa a singuratatii. Verde-n ochi în calitate de masca a tristetii. Cinismul drept scut împotriva unei lumi ipocrite, în cale political correctness a ajuns a constitui noua cochilie pentru rasism si segregare a golanilor si a elitei. Fiecare epizod e un manifest de etica superlativa, iar fiecare enunt e o propozitie logico-matematica slefuita de cutitul lui Occam.
Ceea ce-l deosebeste pe House de precursorii sai nu este în mod neaparat aroganta (o versiune mai subtila a acesteea îl caracterizeaza pâna si pe belgianul post-colonialist), ci cunostintele tehnice. Resuscitate si în Holmes 2 (indiferent daca e vorba de Cumberbatch sau Downey Jr.), cunostintele tehnice reprezinta arma secreta a eroului contemporan într-o lume mult prea complicata pentru neo-hipiotii de pe Wall Street. Ceea ce se doreste a fi domeniul de expertiza a motoarelor de cautare Google, poate prea bine sa încapa în mintea ascutita a unui doctor patimas – acesta este umanismul sec. XXI de care ducem lipsa.
În linii mare calitatile lui House sunt cele care-l fac sa supravietuiasca într-un brave new world tot mai afectat de simptoame de ultra-complexitate, singuratate si complicitate amorala.
Volens-nolens te face sa bâjbâi buzunarele dupa amfetamina.