La ghernartvali totul e ca la noi numai ca altfel. Mai zâmbaret, mai sufletist si pur si simplu mai mult. Atmosfera îmi aminteste foarte mult de Chisinaul vechi – ma refer la insulitele împrastiate printre cutiile de termopan. Dar calibrul e diferit. Unde la noi e o integrama de stradele melancolice, la ei e un cartier. Unde la noi e o duzina de localuri mai inspirate, la ei trage suta.
Cum cine-s ghenartvalii? Pai, ei, georgienii, gruzinii, sakartvelo, fratii nostri de embargo de peste marea cea neagra. Ah, da, noi nu avem iesire la ea. Doar un punct ezitant pe Dunare. Ei au si iesire si munti înalti de cinci kilometri (пÑтитыÑечнеки). Multe ne leaga. În primul rând vinul rosu. Într-al doilea rând vinul alb. Într-al treilea rând ospitalitatea ostentativa care dicteaza ca mesele însirate sa crape de la cantitatea de bucate iar doua treimi din ele sa ramâna neatinse. Mândri carevasazica. Sa nu creada ca cineva e cineva, iar cineva nu-i cineva.
La cantitatea de cineva, georgienii tot ne-au luat-o înainte. Bucura când prinzi cu urechea un fragment muzical din „O satra urca în cer” (si ei o recunosc pe Svetlana Toma, pe Gheorghiu si Loteanu), dar ei pareaza cu Daneliya, Ioseliani, Gabriadze, Pirosmani, Rustaveli, Suhisvili, Chiaureli, Kikabidze, Kaladze. La numarul de celebritati per capita georgienii sunt în fruntea noastra. Si la PIB tot.
Ceea ce-i o noutate proasta pentru noi. Aici pica bine citatul din Mohsin Hamid pe al carui „Fundamentalist rezervat” tocmai l-am terminat pe drum spre Tbilisi:
M-am simtit ca un alergator de cursa lunga care crede ca nu o duce prost pâna în momentul în care arunca o privire peste umar si observa ca baiatul care îl urmareste nu este liderul grupei, ci unul din codasi.
Poate ca exagerez. Poate ca ne-am obisnuit sa nu privim peste umar caci deja de vreo zece ani nu mai e nimeni în spatele nostru.
Dar sunt si lucruri la care noi o ducem mai bine decât georgienii. De exemplu egalitatea – în Georgia quintila cea mai bogata poseda 47% din avutie. La noi doar 39%. Saracia e mai mica. Nesemnificativ ce-i drept. De Europa suntem mai aproape. Dar nu cu mult. Bugetul nostru e mai mare. Dar poate ca tocmai din aceasta cauza cresterea economica e mai mica. Mda… ma tem ca aici avantajele se termina în mod subit.
Reformele pe care le-a initiat Georgia prin anii 2000 au fost revolutionare. Au adoptat un model economic ultraliberal ceea ce le-a persmis sa apuce un ritm de crestere economica de 12%. Pe educatie cheltuie cinci la suta din PIB. Spitalele sunt private. Politia e invizibila. Limita de viteza în oras e de 80 km/ora (fiindca trecerile pietonale sunt subterane). Organele de control au fost desfiintate. Asta e. Ceea ce în cele din urma a condus la o serie de esecuri ale pietei, dar cel putin coruptia din administratia publica a fost dezradacinata, iar statul a încetat sa mai fie privit ca o vaca de muls.
Iar ziua de munca începe la ora 10. Poate de asta li-i mai mare PIB-ul?