Specialista nu neagă existența sau importanța vindecării rănilor emoționale, însă ne provoacă să ridicăm privirea din propriile suferințe și să ne uităm cu maturitate la cei care ne-au dat viață. Părinții noștri au trăit într-un cu totul alt univers, unde supraviețuirea era prioritatea absolută, iar termenul de „traumă” pur și simplu nu exista în vocabular.
„Noi numim traumă lucrurile pe care ei le numeau așa-i viața. Nu că nu le-am avea. Nu că nu ar exista. Da, lucrăm cu ele, le vedem, le conștientizăm. Dar când ridicăm privirea și ne uităm la părinții noștri… înțelegem altceva”, notează Lilia Dubița.
Sacrificiile invizibile din spatele libertății noastre de astăzi
Pentru ca generația actuală să poată vorbi despre „burnout”, „relații toxice” sau „sănătate mintală”, generația anterioară a trebuit să îndure în tăcere. Psihologul punctează perfect aceste contraste dureroase, dar extrem de reale:
În primul rând, frica era o normalitate, nu o excepție. Ei au mers înainte prin incertitudine, pentru ca noi să ne simțim astăzi în siguranță.
În al doilea rând, munca grea nu însemna „burnout”, ci era singura formă de supraviețuire.
În al treilea rând, nu exista spațiu să te întrebi ce simți. Părinții noștri și-au reprimat emoțiile, pentru ca noi, astăzi, să știm că ele există și că avem voie să le trăim.
În al patrulea rând, era frică să spui ce gândești. Ei au ales tăcerea, pentru ca noi să putem vorbi liber și cu voce tare.
În al cincilea rând, abuzul în relații era adesea normalizat. Mulți au îndurat, pentru ca noi astăzi să avem curajul să spunem „nu” și să plecăm din relații toxice.
În al șaselea rând, stabilitatea financiară era o luptă zilnică. Datorită sacrificiilor lor, noi avem astăzi posibilitatea de a alege, de a trăi mai confortabil și de a cumpăra lucruri din plăcere, nu doar din strictă necesitate.
O întrebare care îți va pune pe pauză toate resentimentele
Dincolo de neînțelegerile dintre generații, dincolo de lucrurile pe care poate ne-am fi dorit ca părinții noștri să le facă altfel, rămâne o realitate incontestabilă: confortul nostru emoțional și material de astăzi este clădit pe spatele rezistenței lor de ieri.
În final, Lilia Dubița lasă o întrebare deschisă, un test al maturității noastre emoționale.
„Dacă te uiți sincer la povestea lor, pentru ce ai putea spune mulțumesc fără condiții?”, a notat specialista.