” aceste personaje au descoperit ceva foarte important: ca ne nastem intr-o viata care nu ne apartine, pe care oamenii au construit-o pentru noi. In primul rand parintii, care ne iubesc. Dar, chiar si iubindu-ne, oare ne construiesc ei viata cea mai buna? Nu cred. Am vazut adesea parinti care isi obligau copiii sa faca pian,ski,patinaj artistic etc. Erau cei mai buni parinti din lume, care voiau sa faca din aceasta mica fiinta umana un mare geniu, dar o striveau complet prin incercarile lor. Deci ne nastem pentru o viata care nu ne apartine si pe care, de altfel, nu am cerut-o. Acesta mica fiinta, careia i-a fost atat de bine in starea lipsita de gravitatie, in pantecul mamei, este expulzata, ajunge aici si incepe sa sufere -are parte de boli provocate de agresivitatea celorlalti, imperfectiuni, fragilitate, si mai ales este integrata intr-o societate care incearca sa ii construiasca o anumita imagine. Foarte putini barbati si femei isi spun: “stai asa, nimic din ce am trait pana acum nu e de fapt viata mea”. Oamenii sunt obisnuiti sa se descurce, sa isi gaseasca locul. Li se spune ca aceasta persoana este suficient de draguta, asa ca se casatoresc cu ea… Toata lumea face copii, fac si ei. Te intrebi de unde vine sclavia aceasta- de ce nu ai putea sa te opresti un moment, sa privesti in jurul tau si sa iti spui ca ai fi putut trai altfel, ti-ai fi putut construi viata cum voiai tu, nu cum iti sugereaza societatea sau cum te obliga ea sa traiesti. Nu sunt multi astfel de oameni, iar intalnirea cu astfel de fiinte deosebite ne transfigureaza.”