„Nu mi-am imaginat vreodata ca voi fi in aceasta situatie. Credeam ca viata mea este frumoasa, ca lucrurile merg in directia potrivita si nimic nu ma poate scoate din starea de bine si echilibru pe care o aveam acasa, impreuna cu sotia mea. Asta, pana in ziua in care am cunoscut-o pe EA, o colega dintr-o alta firma din cladirea in care imi desfasuram cu succes activitatea. Imi savuram pranzul singur, ca de obicei, cand m-a intrebat daca se poate aseza la masa mea. Am ramas surprins, de obicei, nu prea ma deranja nimeni, insa privind-o rece, i-am permis. Eu nu ma grabesc niciodata la masa, asa ca, in timp ce mancam primul fel, ea a inceput sa vorbeasca cu mine. Si pranzul acela a tinut mai mult decat oricare altul, sau cel putin asa am avut impresia.

In timp ce vorbeam, o studiam si imi placea nespus ceea ce vedeam. Era o tipa tanara, cu sprancene subtiri arcuite, ochi caprui ce te priveau pana in adancul sufletului, parul buclat si rebel, un gat fin, usor arcuit, ca al unei lebede gratioase. Era imbracata destul de sobru, cu o camasa alba si un sacou perfect cambrat.

Pana in acel moment, am considerat ca imi iubesc sotia nespus si ca am tot ceea ce imi doresc. Spun pana in acel moment pentru ca... m-am pierdut in privirea ei infinita, uitand cu totul de familie, job, lume.

Am venit la psiholog pentru ca nu mai inteleg sub nicio forma ce este in capul meu. Imi iubesc in continuare nespus sotia. Insa o iubesc si pe ea. Iubesc doua femei, in moduri diferite. Amandoua sunt superbe, cel putin asa le vad eu, minunate, si ma fac sa ma simt un barbat implinit. Oare innebunisem si nu imi dadeam seama? Imi era frica sa nu sufar de vreun fel de boala sau ceva. O schizofrenie sau vreo forma de nebunie mai aparte.

Mi-am usurat sufletul venind la tine si am inteles ca nu sunt bolnav. Sau poate sunt, dar de iubire. Mai mult decat atat, sunt si mega norocos pentru tot ceea ce mi se intampla. Stiu ca multi vor arunca inspre mine cu pietre, auzindu-mi povestea, dar oare nu cumva sunt ipocriti? Cati barbati, avand posibilitatea sa traiasca doua povesti de dragoste profunde, cu doua persoane absolut superbe, nu o vor face?

Ea este casatorita, eu la fel. Niciunul nu isi doreste sa divorteze. Cel putin, nu o spunem. Sincer, cred ca ne cam mintim uneori. Pentru ca, vrand-nevrand, geloziile se fac resimtite destul de des. Insa niciunul dintre noi, inca, nu poate spune cu sufletul impacat ca poate alege doar un partener.

Si uite asa am descoperit ideea de friends with benefits, adica prieteni cu beneficii. Chiar daca pare o notiune abstracta sau bazata doar pe sex, pot spune ca beneficiile sunt multe, au legatura si cu sexul, dar mai mult cu sufletul.

Terapia m-a ajutat sa imi dau seama ce se intampla in sufletul meu, ca nu sunt bolnav de o boala psihica, ci ca sunt rodul unei intamplari fericite. Am mai inteles faptul ca aceasta poveste nu poate tine la nesfarsit fara sa provoace cuiva suferinta. Poate veni un moment in care, in aceasta schema cu patru personaje, cel putin unul sa aiba de suferit enorm.

Asa ca am inceput sa ma gandesc cum pot face in asa fel incat sa nu provoc suferinta. Sa incerc sa ma gandesc la posibile scenarii in care putem fi prinsi sau dezavuati.

Sincer, nu stiu ce va fi, nu stiu cat va tine, daca va tine, insa ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca, deocamdata, sunt un sot fericit si implinit acasa. Cu o relatie extraconjugala secreta, ce imi aduce acel quelque chose greu de explicat. Unde vom ajunge si ce vom face... ramane de vazut.”

Sursa foto: Google.com