As vrea sa invat cum
sa iubesc
fara sa raman cu cratere in piept,
cum sa tin suflete in palme
fara teama
ca o sa le sparg,
si o sa mi se scurga printre degete
ca nisipul
incet, usor, sigur,
iremediabil,
ca timpul.
As vrea sa aflu cum sa iubesc
fara
sa ma trezesc singura
cu mainile goale si
ochii stinsi,
si sa stiu atunci
cum sa-i iubesc pe altii
fara sa ma distrug pe mine.
Te rog,
invata-ma Curajul.
De a iubi,
de a-mi arata golurile din piept
si
taieturile din palme de cand
am tinut pe cineva
prea strans de mana.
De a renunta la cuvinte si
a lasa
linistea
sa se aseze intre noi
fara teama ca,
de ai sti sa descifrezi taceri,
nu o sa-ti mai placa
cine sunt.
Te rog,
ajuta-ma,
sa imi lipesc inima la loc,
sa potrivesc bucatile,
sa imi amintesc
cine sunt.
Te rog.
Ai tu curaj pentru mine,
mie mi-e teama
c-o sa ma tai in cioburi.
