„Voi doar asupriti femeile”, ii spune o tanara afgana unui luptator taliban. „Ti-am zis sa nu vorbesti”, ii striga el inapoi. „O sa te omor chiar aici!” „Bine, omoara-ma!” ii raspunde ea, ridicand la randul ei tonul. „Ati inchis scolile si universitatile! Ar fi mai bine sa ma omori!”
Aceasta este o scena din documentarul Bread and Roses (Paine si trandafiri), care exploreaza viata de zi cu zi a trei femei in saptamanile de dupa ce talibanii au preluat puterea in Afganistan, relateaza BBC.
Femeia care apare in aceasta scena a fost arestata dupa ce a participat la un protest impotriva talibanilor.
Producatoarea filmului este actrita castigatoare a premiului Oscar, Jennifer Lawrence, care a explicat de ce aceasta scena este atat de importanta pentru ea. „Inima mea batea atat de tare privind aceste femei cum ii sfideaza pe talibani”, a spus Lawrence.
„Nu vezi aceasta parte a povestii, femei care riposteaza, la stiri in fiecare zi si este o parte importanta a filmului si a povestilor acestor femei.” Lawrence a spus ca este devastator sa te gandesti la pierderea abrupta a controlului pe care femeile afgane au indurat-o. „Ele nu au in acest moment nicio autonomie in tara lor. Este asa de important pentru ele sa primeasca ocazia de a-si documenta propria lor poveste, in felul lor.” „Acest documentar s-a nascut din emotie si necesitate”, a spus Lawrence, care a descris cum s-a simtit neajutorata si frustrata de ceea ce vedea la stiri.
Filmari cu camera ascunsa si intalniri secrete in capitala unei tari conduse de talibani Regizorul filmului, Sahra Mani, a mai realizat si documentarul A Thousand Girls Like Me (O mie de fete ca mine), despre o femeie afgana de 23 de ani care ajunge la postul national de televiziune pentru a expune abuzurile sexuale la care a fost supusa de tatal ei, dupa ce familia si politia au ignorat-o. Mani a folosit camere de filmat ascunse cu care femeile s-au filmat in adaposturile in care se fereau de talibani impreuna cu familia si prietenii.
O alta scena arata o intalnire secreta dintr-un subsol fara ferestre de pe o straduta laturalnica din Kabul. Cel putin 10 femei sunt asezate in mai multe randuri de banci si scaune aranjate ca intr-o clasa de scoala. Femeile nu se cunosc intre ele, acestea fiind din grupuri diferite care au protestat dupa ce talibanii au revenit la putere in Afganistan in august 2021. Una dintre femei, o dentista pe nume Zahra, ii conduce pe spectatori la aceasta intalnire. Cand se adreseaza grupului, ea isi aduce aminte de vremurile cand purta pantofi cu toc inalt, se dadea cu parfum si mergea in parc cu prietenii ei.
„Femeile trebuie sa isi scrie singure istorie” Dupa Zahra, a vorbit Vahideh, o scriitoare: „Femeile trebuie sa isi scrie singure istoria. Femeile nu sunt apreciate asa cum trebuie in intreaga lume.” Acum ca Mani si celelalte femei care apar in film au reusit sa iasa din tara, producatorii au simtit ca pot sa distribuie filmul unui public mai larg, incepand cu festivalul de la Cannes..
Următorul pas va fi să aducă filmul în cinematografe, dar acest obiectiv nu este foarte simplu atunci când povestea prezentată este o imagine a unui conflict devastator în desfășurare. „Povestea asta nu are un sfârșit”, a spus Lawrence, „și te simți cam neajutorat când te gândești la ce poți să faci să ajuți. Este un lucru greu de vândut.” Un studiu din 2022 al Centrului pentru Studiul Femeilor în Televiziune și Film a arătat că femeile reprezintă doar 24% din regizorii, scriitorii și producătorii filmelor care au înregistrat cele mai mari câștiguri, în scădere față de 2021. „Cred că mai este o cale lungă, lungă, dar mă simt inspirată și fericită de produsul final atunci când ai mai multă diversitate în lumea filmului”, a spus Lawrence. „Este ceea ce vor oamenii. Publicul dorește acest lucru”.