„Eu in public sunt mereu vesel, pentru ca sa fii artist este un lucru, este profesia mea. Eu cred ca eu sunt artist si trebuie sa fiu vesel mereu”, a mentionat Ivan.
Potrivit lui Ivan, acasa el este trist, ii plange sufletul, insa cand e in public el trebuie mereu sa fie pozitiv. „Trebuie sa-i distrez pe toti”.
Ivan este nascut in Moldova, a stat o perioada in Ucraina, iar acum a revenit in Moldova din cauza razboiului. „Pe 25 februarie eram in centrul Kievului si am decis sa mergem cu prietenul si cu prietena in Moldova. In familia mea s-a vorbit bulgara de fapt, pentru ca tatal meu este bulgar. Din copilarie acasa vorbeam bulgara, in scoala vorbeam rusa. Am avut si romana in liceu si chiar o stiam foarte bine fata de altii. Dar cand am venit in Chisinau, toti vorbesc cu mine in limba rusa. Eu cred ca asta nu este corect. Eu cred ca cel care vine trebuie sa invete limba”.
Cand a fost la iUmor, juratii nu prea il intelegeau. „A fost greu, pentru ca ei nu intelegeau. Limbile noastre se diferentiaza si eu aveam multe rusisme. Mi-a fost foarte greu sa vorbesc cu ei. Imi este mai usor sa cant, decat sa vorbesc”.
Ivan spune ca a mers acolo pentru ca: „A fost ca un gest ca iata eu sunt din Republica Moldova, vorbesc limba romana, nu mii frica sa merg in Romania. A fost un act de curaj si pentru mine si pentru cei care vorbesc la noi limba rusa si se tem sa vorbeasca romana. La noi in sat atitudinea fata de romani este rea. Si baietii, prietenii mei aveau o frica, insa eu i-am incurajat”.
Cel mai complicat in a face glume, potrivit umoristului, este de a merge importiva curentului, de a fi curajos. „Trebuie curaj sa spui ceva impotriva a ceea ce spune si crede lumea”.
Impreuna cu echipa sa din Standupovka, Ivan are un turneu national. „Pe 5 noiembrie va fi finalul, la Palatul National. In Chisinau, in fiecare duminica noi facem standup. Oamenii vin si le place, salile sunt pline. Palatul National este ca o provocare. Eu cred ca noi o sa reusim. In regiuni a fost mai greu, pentru ca oamenii nu prea inteleg standup-ul. In Orhei a fost cel mai greu, pentru ca acolo tot e gratis si oamenii nu au vrut sa vina la noi”.