Afara-i frig si innorat. Ploua ca in poeziile lui Bacovia. De fapt ploua fara lirisme, pur si simplu umezeala se scurge din stresini, copacii sunt ghioalca si strazile inundate.
Alarma suna la ora sapte ca pe vremea cand avem program obisnuit, normal, omenesc, opresc alarma cu ochii inchisi.
La ora opt punem canalul cu desene animate, dar acolo se da lectia de stiinte sociale, tema despre aparitia si evolutia omului preistoric, iar argumentele si stiintifice se incheaga armonios cu predica biblica. Amin.
Imbrac sub plapuma cocolasul meu cald si molcut pentru a-i da dejunul si deoarece la zece incepe lectia de gimnastica ritmica online. Ne luam pe rand ceaiurile, in functie de cine e mai ciocarlie.
Incep a se vanzoli mamele din grupul de gimnastica: nu stiu pe ce sa apese, nu inteleg daca-s conectate la conferinta, nu pricep daca le vede profesoara si inca jumatate de sat. Incurcandu-se, suduie tehnologiile si pe mama celor care le-au inventat. Profesoara e foarte stricta, da semnalul de start si fiecare fetita, de pe podeaua propriei case simuleaza un fel de gimnastica aproape ritmica. Mucoase cum par isi dau seama ca profesoara vede numai unghiul de pe monitor si indreapta camerele pana la brau, clipind energic din sprancene.
Pentru pranz in frigider se prind trei farfurii de racituri, se mureaza doua borcane de ardei cu varza si morcov. Intr-o zi obisnuita de marti mancam racituri la pranz, in pijamale, cu un ochi la un film si altul intr-o carte.
Incepe avalansa de mesaje ale mamelor din alte doua grupuri WhatsApp, - cele ale claselor scolare. Fac schimburi de coduri, parole, websiteuri, platforme, linkuri, se inregistreaza, gresesc, se ratacesc, ajung pe Webfamilia - un fel de agenda digitala a tuturor elevilor spanioli, care trebuie activata obligatoriu la inceputul anului, dar rezulta ca daca nu se napustea carantina, nimeni nu ar fi ajuns acolo nici pana iata in pragul finalului.
Citeste continuarea pe blog.
Liliana Ganga
Sursa foto: Arhiva personala

