Ai voie sa intirzii numai atunci cind numele tau e scris pe fatada unei cladiri.

***

 

Ceasul imi spune ca intirzii, iar soferii care claxoneaza ii spun orasului ca este si el in intirziere.

Imbuc un Orbit inchizind usa rutierei. Dezbrac sacoul ud la subtioara dreapta si injur facindu-mi drum spre Aleea Clasicilor printre puful de plopi ca Moise care desparte Marea Rosie. Impiedicindu-ma de una din gaurile bordurii, incerc sa-mi aduc aminte de ce am hotarit sa ma intorc in Chisinau. Moldova- tara in care oameni, cind merg, se uita sub picioare, si oricum reusesc sa nu  vada lucrurile care se intimpla sub nas.

Timpul ia prea mult timp in capitala. Rutierele se coc in ambuteiaje, oamenii se coc in rutiere, soferii pun coarne troleibuzelor si iubitii isi pun coarne unul celuilalt in pauza de masa. Nimeni nu  iese din casa pina nu dejuneaza si,  pina una-alta, dejunul se transform in prinz. Fiindca nu avem timp sa gasim timp liber.

Prima prezumtie gresita e ca o sa ai timp si libertate la 18 ani. A doua prezumtie gresita e ca o sa ai timp si independenta in timpul anilor de universitate. A treia prezumtie gresita e ca nu o sa ai timp liber dupa absolvirea ei si o sa gasesti usor de lucru. Mai bine spus, lucrul singur o sa te gaseasca pe tine pentru ca meriti ce e mai bun.

Un ciine ma ajunge din urma si imi miroase cu nasul umed piciorul colbait, moment in care teama ma opreste din mers. In momentul in care saliveaza linga papucii mei pe care i-am sters la iesirea din casa, понимаю что ничего не хочу. Хочю нюхать цветы и носить красивые туфли. Dar asa cum ultimele tendinte in societate si miscarea feminista arata cu degetul spre birou in locul rafturilor cu pantofi, decid sa imi grabesc pasul spre locul intilnirii.

Ma grabesc in speranta ca in scurt timp datoriile mele vor deveni obligatii, vacantele vor deveni concedii, absentele nemotivate vor deveni foi de boala, iar somera cu potential de angajare va inceta sa raspunda apelurilor ‘pentru ca e in sedinta’.

Imi rod ochiul cu incheietura aratatorului si realizez ca mi-am intins creionul pe fata si mi-am bagat rimel in ochi. Am uitat ca mi-am accentuat ochii (lucru pe care nu-l fac de obicei) in speranta de a sustrage atentia de la herpesul care mi-a uritit buza de jos. Pentru ca nu prea am inteles cum se obtine un post de lucru: avind cunostinte, prin cunostinte, sau aratind bine, am decis sa le combin (stingaci) pe toate 3. К чёрту, да?