De la valsuri nemuritoare la coloane sonore care au marcat generații, Doga a lăsat o moștenire artistică universală.
„În această distanță petrecută, știu ce este frumos, ce nu prea. Care au fost îndeplinite, care au rămas nefăcute”, notase la un moment dat compozitorul Eugen Doga.
Casa lui a fost mereu deschisă pentru cei care îi apreciază creaţia. Totuși, în ultimii ani, tot mai puțini i-au pășit pragul.
„Trec zile, săptămâni, ani, stau eu aici și niciun individ de care depinde soarta mea nu s-a interesat măcar”, a spus Doga.
A fost convins că cea mai puternică armă a omenirii este arta.
„Nu avem tancuri, puște, săbii, nici buzdugane, avem doar artă. Pentru lumea de azi, cea mai puternică și cea mai pașnică armă”, a menționat maestrul într-un interviu.
Sufletul său a rămas mereu tânăr. Dincolo de vârstă, a păstrat o energie și o sete puternică de creatie:
„Este o minciună a naturii pentru că, eu nu m-am schimbat deloc, doar în exterior sunt mai redactat”.
Unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii a fost de o modestie rară:
„Eu sunt cel mai mare compozitor la mine acasă. Aș vrea să fiu martor la timpurile care vor veni, dacă a rămas ceva, atunci aș folosi”.
Scena a fost altarul creației sale. Acolo își tămăduia toate rănile:
„E straniu ce se petrece pe scena asta, cât de rău nu te-ai simți, când ieși în scenă, toate bolile dispar. Cum mergi în culise, ele te îmbrățișează. Creația se face împreună, chiar dacă nu este acest spectator fizic”.
Angelina Jolie la 50 de ani: 10 apariții fabuloase pe covorul roșu care au făcut istorie - FOTO
În ciuda vârstei și a problemelor de sănătate din ultimii ani, Eugen Doga a continuat să compună, să susțină concerte și să inspire.
„În ultima etapă au început să mă preseze, am simțit că notele din dulapuri au început să țipe la mine”, a spus Doga.
Una dintre capodoperele sale rămâne coloana sonoră pentru filmul „Gingașa și tandra mea fiară”. Valsul compus pentru acest film a fost recunoscut drept „cel mai frumos vals al secolului XX” de UNESCO.
„Nu am făcut această lucarare pentru succes, eu am realizat ceea ce simțeam. Am convertit simțirile în sunete”, a subliniat Doga.
Ii placeau tinerii talentați, îi susținea și îi încuraja. Un geniu care a descoperit și a cultivat talente.
„Eu toată viața caut interpreți talentați. Aștept de la ei o realizare, au voci frumoase și se privesc frumos”, a spus Eugen Doga.
Zâmbetul jovial și glumele sale au rămas o parte din farmecul său:
„Poți avea și 100 de ani și degeaba ai trăit, iar la 20 de ani să lași o amprentă puternică”.
Pentru Eugen Doga, opera lui Eminescu rămâne inegalabilă.
„Lumea lui Eminescu este atât de mare, este imensă, e imposbil de a o încadra în câteva note, versuri. În anul 2021 am făcut cele mai multe lucrări pe versurile lui Eminescu și Micle, le-am scris, iar pe unele înregistrat”, a mai povestit compozitorul.
În umbră, dar mereu aproape, i-a fost alături soția sa, Natalia.
Copilăria lui Doga a fost marcată de lipsuri, dar visurile au fost mari.
„Foarte mult duc dorul de casă pentru că, nu am avut această fericire. Era o vreme anevoioasă, fără tată, foarte greu. De la 14 ani în oraș, singur. Dorul se cere a fi împlinit”, a mai povestit maestrul.
Pentru el, mama a fost întreg universul:
„Ceea cu ce mă mângâi la suflet este chipul mamei”.
A avut un singur regret:
„Regretele îmi stau în față, că nu voi reuși să le îndeplinesc pe toate”.
Eugen Doga nu a scris muzică, el a trăit-o. Iar opera sa nu aparține unui popor sau unei epoci, ci umanității întregi. Marele copozitor va rămâne nemuritor prin creația sa.
Sursa Foto: Arhiva Pro TV