Mie-mi plac copiii de mor, nu alta. Toti, deopotriva. Poate de asta nu voi putea profesa in specialitatea, pe care mi-am ales-o: asistenta sociala a copiilor strazii. Voi plange 24/24 pentru soarta prea cruda a unor copii nevinovati. Imi plac copiii mai mult decat orice alt om din lume. Fiindca ei uneori imi dau lectii mult mai valoroase, decat voi putea vreodata lua de la orice profesor, psiholog, batran, de la diferite conferinte, carti si tratate. Ei sunt simpli, si ne iubesc sincer, cu manutele, cu ochisorii si cu buzisoarele intinse spre pupusor.
Daca i-ai placut din prima, tu vei fi un prieten foarte important al acestui mic om. Ei nu judeca, nu barfesc, ei nu te abandoneaza. Ei sunt oamenii perfecti, care suntem noi cu tine de la inceput si de la care plecam treptat, paradoxal, spre aceeasi perfectiune. Plecam urat, deprindem 'capacitati' de adult, unele pe atat de urate, pe cat de mature si asumate ni le inchipuim. Copiilor le plac culorile, noua ne place steclopachetul. Copiilor le place inghetata, noua ne plac localurile glamuroase. Copiii stiu sa rada pe strada si sa se joace de-a prinselea pe aceeasi strada, noi radem de niste cantareti si dansatori ambulanti, mai ales de gruparea adeptilor lui Khrisna. Cateodata sinceritatea copiilor e ceea ce lipseste unei societati de adulti.
Ieri am fost acceptata de o fetita de 4 anisori, care ma vedea a 2-a oara. E mare treaba sa fii acceptat de un copil. Pe un adult poti incerca sa-l vrajesti cu atitudini, vorbe destepte sau alte capacitati. Cu un copil nu merge. Daca ii esti pe plac, te va lua de manuta, si cu ochisori mari, te va duce sa-ti faca cunostinta cu toate papusile, animalutele si jucariile sale- cea mai mare comoara. De la inceput, sigur, era foarte reticenta, chiar s-a suparat pe mama si tata ca au lasat in casa lor pe cineva strain, si statea in cel mai indepartat colt de la mine, uitandu-se printre genele lungi cu pizma la mine.. Apoi a vazut ca nu fac nimic si nu incerc sa ma joc cu ea defel, a inceput sa ma intrebe de unde-s, cine-s. Apoi mi-a dat o bomboana de la ea din buzunar. Apoi, ne-am dus sa numaram papusile si sa ne uitam la desenele ei in acuarela. Apoi mi-a cantat la pian. Apoi s-a suparat ca ma duc acasa. Scumpete de fetita. Doinita.
Ieri s-a nascut o podoaba de baiat, un zdravanut de baiat, in familia unei bune prietene, Aurica. Sunt foarte fericita pentru ei doi, si pentru buneii care isi asteptau nepotii de ceva vreme. Un copilas asteptat de parintii sai, care se tot incapatana sa faca asa cum vrea el, dar pina la urma a cedat. Sunt sigura ca intr-o zi poate ne vom imprieteni si cu el. Razvan.
Ieri l-am mai salutat o data pe prietenul meu din burtica Aliciei. Abia astept sa cunosc pe acest baietas care, sunt sigura, o sa fie un copil foaaaarte interesant. Are deja deprinderi foarte amuzante, inca din burta. Daca mangai o minuta apoi iei mina, el da cu piciorusul, semn ca n-ai dreptul sa te opresti, odata ce l-ai zadarat. Omulean cu caracter, cum se si astepta. Bogdan.
Duminica l-am cunoscut pentru prima data pe nepotelul meu, fiul verisorului meu. Are o fata prea serioasa pentru ale sale 11 luni de viata. Ochi maari, nasuc darz. N-a vrut sa vina la mine in brate, desi m-a favorizat cu un zambet larg. Pina la urma, lasandu-se alintat de toate agugu-urile mele, a hotarit ca e timpul sa-si bage 2 degetele la mine-n gura. Mare strengar o sa fie. Damian.
Ma bucur foarte mult pentru familiile unde apar astfel de minuni ale vietii. Ma bucur pentru copiii care se nasc intr-o familie frumoasa, unde sunt iubiti chiar din primele secunde ale vietii. Ma bucur pentru mine, ca intr-o zi imi voi face astfel de cadou. Ma bucur pentru copilul meu, care va avea o copilarie frumoasa. Ma bucur pentru viata. :)
Pe curand.
Citeste mai multe pe: www.enerdjaizer.blogspot.com