Mai mare belea, decat sa nu fii maritata dupa 25 de ani in Moldova, e sa fii singura si foarte ok cu asta, dupa 25 de ani, in Moldova. E ca si cum incurci tuturor, incercand sa nu incurci nimanui. Nu apartii nici unui grup social definit, not a girl, not yet a woman, si nimeni nu stie cum sa te abordeze, atunci cand afla. Toti vor imediat sa te ajute. De ce? Fiindca e rau sa fii single. "Cuuum, asa fata frumoasa si desteapta, si singura?" Iata asa.
Nu am pe nimeni la moment si nu fac din asta tragedie. Dar numaidecat, in cateva clipe, in capul omului socat de noutate apar cateva variante sau posibili candidati, cu care ar trebui sa te cupleze. Si, macar cu gandul, omul se simte util tie.
Sa va spun asa: nu sunt si nu voi fi vreodata omul impacat cu singuratatea. Iata cel mai mare pericol al umanitatii. Atunci cand nu poti influenta sau umple viata unui alt om prin dragoste, prezenta, respect, treci prin lume si irosesti un corp relativ sanatos in locul cuiva care ar face-o cu mare drag. Dar se mai intampla in viata sa nu depinda toate de fiecare din noi. Exista undeva o forta superioara sau buna intamplare a lucrurilor, care schimba cursul vietii. Doar ca multe aspecte ale perioadei din viata, cand esti singur/a, nu ti le spune nimeni, chiar daca au fost si ei acolo. Si eu am hotarat sa le spun. Bune, rele, de toate.
Cum esti privita de prieteni. Ca cineva pe stand-by. Nu prea poti iesi cu altcineva, decat cu ei. Planurile tale uneori depind direct de asta, decat daca nu-ti bagi piciorul si nu mai suni prietenii. Iar ei ori sunt deja cu perechile lor, ori cu familii. Si sigur ca-i iubesti si-i placi pe toti, fiindca-s prietenii tai, si nu degeaba va stiti de ceva vreme. Si dragostea lor ti se pare asa de frumoasa, uneori te invaluie si pe tine, te incalzeste dintr-o parte. E ca si cum s-ar deschide usa unei cofetarii, pe timp de iarna, iar tu stai si astepti autobusul la statia de alaturi, inghetand. Si caldura din cofetarie, cu mirosurile ei gustoase, te incalzesc pe o clipa.
Si aici intervine imediat gandul ca tu tot meriti o prajitura, dragoste adica. Tu ai capacitatea si dorinta de a fi cu cineva, de a imparti sarutari si gatit, si plimbari pe langa lac. Iar prietenii tai observa aproape intotdeauna mica asta pata peste zambetul plin de afectiune pe care li-l arati. Si se apuca cu totii de asteptat pina vei fi tu fericit/a.
Parintii. Ei doar vor ca tu sa fii implinit/a si la locul tau, la casa ta, cu familie si copii. Fiindca, de la o vreme, parintii vor sa fie bunei. Ei au trecut deja prin toate etapele astea, pe care tu inca nici nu le-ai inceput. Ei vor sa incheie frumos fiecare etapa a ciclului vietii lor. Si poti sa-i invinuiesti? Nu, sigur. Ei vor sa stie, constient sau inconstient, ca au procedat corect, ca au educat oameni integri, care si-au gasit calea in viata, si care ii bucura cu urmasi dolofani si cretosi, pe care ei, copiii, la randul lor ii vor educa cat de bine. E o dorinta foarte normala a evolutiei unui individ, sau a unei celule sociale, si a continuitatii neamului. ( de rude, nane, matusi si alte grade de rudenie nu mai pomenesc)
Societatea. ТуÑовка. Te privesc toti ca pe omul gata oricand de distractie, fara planuri serioase, fara ocupatie destoinica, plin de frustrari si complexe, sau prea rece si distant, tocmai fiindca nu ai pe nimeni. Sigur, in jurul tau se speculeaza diferite zvonuri, care mai de care mai elaborate, fiecare part al tau este analizat si descusut. De ce? Fiindca esti o prada usoara. Esti ca primarul Chisinaului. E oarecum moral admisibil sa fii discutata. Fiindca despre ce sa mai discuti la un vin.. Ca doar n-o sa discuti despre carti. Asta e pentru grupurile de pe facebook, " Citesc, deci fac parte dintr-un grup de oameni, care vor sa faca parte din grup." Cum reactionezi, e treaba ta. Eu as zice sa nu reactionezi nicicum.
Barbatii. Foarte interesante creaturi. Femeile care spun ca toti barbatii sunt niste atisamiie, nu si-au luat timpul sa cunoasca cu adevarat un barbat. Fie ca descoperi in ei cate un copil sau cativa copii deodata, barbatii uneori sunt mult mai interesanti decat femeile. Iata ce-am observat eu: cand ii spui unui barbat ca esti single, prima lui idee este posibilitatea de a flirta/se pupa/face sex cu tine. Inconstient, invariabil. Fiindca lor asa le lucreaza creierul (si nu numai). Altora le mai vin in cap si niste intrebari. Ca de ce single, de cat timp single, ce nu e ok la tine, da poate esti sufocanta, da poate nu esti buna la pat, da poate... Si sa fim de acord, unui barbat single nicio-niciodata nu i se pun astfel de intrebari. El e un mascul feroce, in cautarea iubirii, a celei care o sa-i dezvaluie latura sensibila si o sa-l faca om implinit, cu farfuria de bors in fata. Si asta e foarte sexy pentru femei. Fiindca, asa cum un barbat cauta prada, femeile cauta cui sa-i fiarba bors. De la femei se 'cer' mult mai multe. Frumoasa, desteapta, epilata la timp, frumos mirositoare, pipaibila, sociabila, sensibila, independenta, culta...as putea continua pe vreo 3 randuri. Si nu, nu e o intrecere intre noi, femeile. Cel putin, deja nu mai e o intrecere. Deja e un standart setat de conditia de a avea mai putini barbati decat femei, intr-o societate. Deci, alintand ochiul masculin cu frumusete de jur imprejur, ne vedem tot noi, creatoarele standartului, nevoite sa corespundem acestuia.
Cum te vezi si te percepi tu. Foarte grea perioada pentru o personalitate fragila, si, in acelasi timp, unul dintre cele mai bune lucruri care ti se poate intampla. Te vei ingrasa, probabil. Vei incepe sa porti haine mai putin caracteristice tie, in slaba si un pic rusinoasa incercare de a atrage atentia asupra sex-appeal-ului tau. Vei avea nevoie de validare, in cele mai multe cazuri. Pur si simplu pentru a-ti confirma ca poti, ca ai si ca esti. Vei trece prin toate pragurile Purgatoriului si inapoi spre cer. Spiritul de observatie se va ascuti ca niciodata. Si vei intelege placerea unei cafele in deplina liniste si pace, undeva la o fereastra de local. Cu sau fara carte/facebook, iti va fi absolut ok cu tine insati. Vei fi mai intai foarte sensibila la orice mic comentariu al prietenilor tai asupra dimensiunilor corpului, apoi iti va pasa atat de mult, incat asta va disparea fara urma. Frustrarea, adica. Fiindca vei percepe corpul tau ca fiind cea mai apropiata casa a ta. Si de aici vine libertatea de a face naibii ce vrei cu el. Fiindca, sa-ti mai spun una, nu ti-a soptit nimeni ca atunci cand vei fi single si foarte ok cu conditia ta, vei fi horny as f*ck. Nici un fel de relatii sentimentale, dar din porniri pur fizice, vei vrea sex. Si avand in vedere tot ce-am scris mai sus, nu ti se va permite. Noi inca traim intr-o societate care te va blama pentru fiecare pornire dezinhibata si te va cataloga drept usuratica.
Aceste insemnari n-au fost menite pentru a atrage cumva atentia asupra femeilor single, si n-au fost adresate barbatilor. Acestea sunt niste adevaruri stiute si nespuse, pentru a le face pe unele din noi sa se inteleaga, sa se placa si sa fie adevarate, in acest moment sau perioada. Vreau doar sa intelegi ca toate problemele pe care ti le pui nu sunt deloc probleme. Sunt realitati, care trebuiesc tratate ca atare. Esti cine si cum esti acum, fiindca trebuie sa fii asa. Fiindca fiecare traire te formeaza, te ciopleste in ceva mai frumos, mai desavarsit. Si fiindca dragostea de sine e baza catre orice alte sentimente vei nutri pe viitor.
Ma duc sa-mi torn niste vin. :)