In primul rind as vrea sa imi cer iertare. De la tine. Sa ma ierti ca nu ai fost primul barbat in viata mea. Ca am muscat patimas din iubire ca o leoaica din carnea frageda a unui pui de antilopa, fara sa ma gindesc ca aveam sa te intilnesc pe tine peste ceva timp. N-am facut-o, m-am daruit cu toti muschii mei altora si inima mea tot lor le-am dat-o... si am ramas atit de goala in fata ta, carne vie, cu toate vasele vizibile, poti sa-mi auzi muschiul cardiac contractindu-se si plaminii inghitind lacom oxigen. Si pentru ca nu imi vorbesti, fiecare particula a corpului meu singereaza vinovata ca nu reusesc sa te mingii, sa iti vorbesc tandru, asa cum am facut-o cu celelalte iubiri ale mele. Iarta-ma. Asa le-a orindinduit Dzeu cred, mi te-a trimis mai tirziu. Iar eu nu am puterea de nesupunere vointei Sale. Eu vreau sa te sarut pe gene, dar nu reusesc...nu am timp.
Si daca tot e prea scump sa-mi cumpar o casa linga mare, o sa-mi fac intr-o zi o mare linga casa. Macar pentru cele citeva palme de timp care au mai ramas. Si pentru ca tu ai ochi sa vezi orice, numai nu marea, am sa stau s-am s-o privesc indelung singura, pina cind o sa te fac sa-mi dai cu picorul in inima, semn ca ma ierti pentru tot, pentru alintarile si poeziile spuse ne-tie, pentru sarutarile si rozul obrajilor de care eu nu pot sa ma satur, chiar daca stiu ca si tu le astepti.
Sa nu ma crezi rea. Pentru ca nu sint. Esti in dezavantajul de a nu fi fost prima iubire. Esti a doua. Sau poate a treia. Si nu stiu daca esti si ultima. Inima mea insa nu da premii pentru locuri, ea te iubeste or nu te iubeste. Si asa a facut-o cu toti pina la tine. Iar inima mea te iubeste.
Prima data am iubit cu desfriu sufletesc. Eram nebuna, gaseam in mine atita zel incit puteam sa merg pe pamintul presurat cu bucati mici de sticla de la oglinzi si vesela stricata, sa merg si sa ajung la capat cu picioarele rosii siroind si sa-l sarut fericita, de parca adunasem bujori nu cioburi, si sa-i spun ca-l iubesc. N-ai sa intelegi cum a fost, pentru ca tu nu iubesti asa inca. Prima mea iubire m-a facut s-o iubesc pe a doua cu mai mult galben, iar pe tine, pe a treia cu mai mult galben si ros.
Te-am inselat. Continui sa o mai fac. Ma las cuprinsa de alte miini in timp ce tu dormi sau, uneori lovesti pina ma doare... in zadar insa, continui sa fii o Ana zidita in pereti, muta, uda si goala. In timp ce eu dorm linga altcineva. Iarta-ma. Dar nu pot altfel. O sa vina o zi cind o sa-mi iau o salba de flori albastre la git si am sa ma dedic o viata intreaga pentru tine si pentru toate dorintele tale, care, sa ma crezi, mi le-ai soptit inconstient prin toata atingerea si pivirea si gestul nechibzuit pe care doar eu le-am simtit.
Si eu... eu sarut pe altcineva pe frunte si-i soptesc noapte buna, si rid de degetele lui de la picioare, si fac fete amuzante cind el plinge. Altcineva e "cel mai important pentru mine" al meu acum. Altcineva imi sare-n brate cind ma revede dupa mult timp. Tu? Tu pur si simplu incerci zi de zi sa ma urasti pentru asta, si nu poti. Pentru ca stii cit de mult deja, iubesc ziua cind ochii nostri vor clipi in acelasi timp, avindu-i in fata, tu, pe-ai mei si eu pe-ai tai, Dragul meu fiu, nenascut inca.
- Iti este greu mama cu mine sub inima, cum te simti?
- Goala.
- Cit de goala, mama?
-Pina la fericire!
Sinteti trei iubiri, iar eu una...sa nu-mi dati drumul miinii pentru ca eu singura sint flori de cimp moarte...cu miros de pustiu..
