Eu am avut o copilarie sovietica. Mai bine zis, primii 5 ani din viata mea au fost sub drapelul ros-verde al Uniunii. Eu nu stiu cum copilareau la acea vreme alti copii, din SUA, Germania...o fi fost poate mai fericiti, o fi purtat inca de pe atunci ADIDAS, o fi fost satui de hamburgerii de la McDonald's, eu insa exaltam in paduchii mei sovietici si-i multumeam lui Ulianovici ca, prin trudul si pudoare sa nemarginita, a facut ca strugurele meu de poama sa stoarca mult must de garoafe rosii, iar bucuria de a fi bobita a aceluiasi strugure, capata aripi si mai mari cind ne adunam ca fratii la maliga sovieto-moldoveneasca, care era si ea nu galbena...ci purpurie.
Cintam despre Lenin, cintam despre mai, fluturam cu nesat stegulete rosii pe care, si acum imi amintesc, erau amprentate un porumbel alb, un glob si nemuritoarele мир труд май!
Eu, ca si toti ceilalti semeni ai mei, eram copii ai Uniunii si toti ca unul treceam prin exact aceleasi momente ale vietii, care semanau intre ele ca uniformele scolare, cu "manjati si pestelsi"spalate si crocmolite la fiecare 2 zile. Ca si celorlalte fete, mi s-au facut gauri pentru cercei, frecindu-mi-se urechile cu sare, ca si toti copiii, ne adresam cu ..vna sau ..vici, ca si toti, de la 4 ani spuneam poezii in limba rusa la matinee, si tot de mici eram obligati sa-l veneram pe Lenin...si pentru ca l-am prea venerat, l-am pierdut pe un Eminescu, am smuls din noi un tricolor si-am ingropat cu tipat viu o Romanie Mare.
Si nu cred ca reveneam la aceste amintiri deloc nostalgice, daca nu venea, ca in fiecare an, sarbatoarea de 9 mai, care iarasi ne imparte intre ai nostri si ai vostri, intre boi si ingeri, intre un Aldea-Teodorovici si un Kobzon.
Mare vilva, dle Chirtoaca, mare vilva. Nu stiu cine o fi autorizat scandalosul concert din piata, cu prestatia celor doi diletanti ai muzicii rusesti, neta...sau alde netale, cert este ca miine in orasul nostru va rasuna, in tril de mai, ...Ðтот День Победы... In piata. In piata in care, de pe umerii lui tata, eu am fluturat prima data un tricolor micut, atit de micut ca si simburele de independenta spre care tindeam atit de nesiguri. In piata in care eu mi-am pelonifritat rinichii in iarna lui 2000, cind imi aparam istoria de rosul comunist. In piata unde am cintat libertate, sfinta libertate, miine vor cinta Kobzon si Lescenko. Si n-as avea nimic impotriva lor. Cintati, oriunde, oricum, dar nu miine.. si nu acolo.
9 mai e ziua in care am fost ocupati de un regim, de cancerul caruia nu ne putem lecui nici azi. Miine multi vor veni cu garoafe la marele eveniment si vor trai cu intensitate Ziua Marii Eliberari.
Da cine dracu v-a rugat sa ne eliberati, mhm?
Trebuia sa ne lasati prada mustatei lui Hitler, ca sigur nu ajungeam prin Siberii si nu ne destramam ca neam. Poate astazi am fi ajuns un mic Luxembourg sau macar o ata de la fusta lui Merkel, am fi vorbit si o germana, am fi baut Martini cu masline verzi si nu vodka cu muraturi, l-am fi citit pe Shakespeare in original si pe Cehov cu dictionarul, nu-l ascultam pe Timoti si nu eram indragostite ieftin de Sasha Belii, am fi avut cultura, am fi avut biblioteci cu oameni pline si nu streptease la bara, am fi fost...ehhh, dar nu sintem. Pentru ca am fost eliberati.
N-as vrea sa ma ia valul frustrarii mele interioare. Vreau sa ma bucur de sarbatori inca, totusi, dorogoi Lev Lescenko, fiinca tot ti-au luat bilet deja sa vii miine la noi, pentru ca eu nu pot sa te rog sa-l inapoiezi ca si asa s-au scumpit biletele voastre catre neamurile noastre, daca totusi miine o sa iai microfonul sa cinti...cinta Лаванда, Ð³Ð¾Ñ€Ð½Ð°Ñ Ð»Ð°Ð²Ð°Ð½Ð´Ð°, ca mi-i drag sau altceva, numai te rog fara aluzii fratesti de eliberatori, pentru ca noi avem mame diferite...iar a ta nu-i aici.
Veniti, cintati, dar nu va urcati cu bocancii la mine pe masa. Am asternut o fata noua, brodata, alba...romaneasca si nu vreau sa mi-o minjiti de noroi...iar.