„Te doare capul? Te-o fi deocheat cineva!, „Nu te mai laud, ca te deochi!, „Spune-mi o rugaciune de deochi, ca ma simt rau!”. Asa-i ca ai auzit cel putin o data in viata una dintre aceste replici? Si bunica ta iti atingea fruntea si spunea, in soapta, niste cuvinte pe care nu le-ai inteles niciodata si, ca printr-o minune, te simteai mai bine?
O superstitie straveche spune ca o singura privire pizmasa sau dimpotriva, admirativa poate arunca blestemul deochiului, iar persoanele care deoache sunt oamenii cu ochi albastri, femeile batrane sau cele care nu au copii, pe motiv ca acestea din urma sunt invidioase pe tineretea si fericirea altora. In timp ce unii au impresia ca deochiul este o superstitie sau un efect placebo, oamenii de stiinta au stabilit ca ochii emit o energie electromagnetica atat de puternica, incat perturba campul energetic al persoanei vizate si lasa efecte in plan fizic. Durere foarte puternica de cap, stare de moleseala inexplicabila, privire incetosata, maini moi, stare de voma si chiar incapacitatea de a te tine pe picioare – acestea ar fi unele dintre cele mai intalnite simptome pe care le acuza cei care se considera deocheati.
Muzeograful Carmina Maior considera ca „este posibil ca unii oameni, cu sau fara voie, sa transmita un flux bioenergetic si sa deranjeze aura celuilalt, desi persoana care face lucrul acesta stapaneste sau nu aceasta capacitate. Etimologic, deochi inseamna ca, din cauza privirii, poti sa-l deranjezi pe celalalt”.
In studiul „The Electrophysiological Basis of Evil Eye Belief”, cunoscutul psihiatru american Colin A. Ross scrie ca „deochiul nu este altceva decat un flux electromagnetic de care unele persoane se pot folosi pentru a face rau”.
Deochiul, o superstitie explicata intr-un experiment, cu ajutorul unor instrumente speciale, concluzia fiind ca ochii emit unde electromagnetice cu o frecventa care variaza intre 1 si 40 de hertzi. Deochiul nu este nicidecum o superstitie, ci stiinta pura, spune psihiatrul american. Deochiul este, pe scurt, o energie negativa atasata la biocampul uman si poate fi atat de puternica, incat este comparabila cu un virus sau o lipitoare care suge forta vietii. Aceste efecte negative se manifesta atat asupra starii fizice, cat si asupra starii psihice a persoanei. Exista cazuri in care, chiar si dupa o scurta intalnire cu o anumita persoana, simtim scaderea brusca a fortelor, schimbari in starea de spirit.
Deochiul sau ochiul rau (ayin hara) este mentionat si in Vechiul si Noul Testament: „Nu manca painea celui ce se uita cu ochi rai si nu pofti bucatele lui”. (Pildele lui Solomon, 23:6); „Caci dinauntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, vicleniile, inselaciunea, nerusinarea, ochiul pizmas, hula, trufia, usuratatea – toate aceste rele ies dinauntru si spurca pe om”. (Marcu 7:21-23).
Religia crestina considera deochiul drept un act malefic, astfel ca, in Evanghelia dupa Marcu, primim un avertisment: „Sa ne ferim de ochiul pizmas”. Totodata, in pildele lui Solomon apare urmatoarea mentiune: „Nu manca painea celui ce se uita cu ochi rai si nu pofti bucatele lui”.
DEOCHIUL TRECE GRANITA FOLCLORULUI ROMANESC
„Dintre toate credintele noastre stravechi privitoare la cauzele bolilor, aceea pe care o gasim nu numai la toate popoarele din Europa, ci si la intreaga omenire de pe fata Pamantului e credinta de deochi. Pe cand celelalte credinte si surperstitii sunt impartasite numai de masele inculte si de populatiile salbatice sau semicivilizate, cele privitoare la deochi au prins radacini adanci pana si in sufletul acelora pe care cultura ar fi trebuit sa-i faca mai sceptici, si nu atat de lesne increzatori ca poporul de rand. Aceasta se explica prin faptul ca efectele asa-numitului „deochi” s-au aratat, in unele cazuri, asa de uimitoare, incat i-au pus pe ganduri si pe cei mai luminati, zdruncinandu-le neincrederea si scepticismul, scrie Ion-Aurel Candrea in volumul „Folclorul medical roman comparat”.
Grecii si turcii, deopotriva tineri si batrani, fie ca sunt de la tara sau de la oras, cred foarte mult in deochi si se tem de persoanele cu ochi albastri sau verzi, pe cand italienii si spaniolii cred ca numai oamenii foarte rai pot deochea.
In Italia exista chiar o expresie pentru privirea care deoache, si anume – „jettatura”, de la aruncare, pentru ca ei cred ca deochiul este o privire nociva, aruncata, uneori fara intentia de a face rau, asemeni unor proiectii sau radiatii daunatoare. Pe de alta parte, italienii numesc „mal occhio deochiul provocat de laude si admiratie.”
DACA EXISTA DEOCHIUL, CUM NE APARAM DE EL
Prin gesturi protectoare: in Italia, sunt foarte populare gesturile „mano cornuto” sau „mano fico” (un semn al mainii, cu degetul mare trecut printre aratator si mijlociu). Intr-o situatie periculoasa, energia de care corpul tau are nevoie pentru a trece in postura defensiva poate fi castigata tinand bratele incrucisate pe piept sau piciorul peste celalalt picior.
Totodata, daca simti ca in prezenta unor anumite persoane ai stari negative, incearca sa nu privesti in ochi acele persoane, stai cat mai departe de ele si nu te intoarce cu spatele la ele. De asemenea, strangeti mana intr-un pumn si apoi intindeti palma brusc catre sol. Se spune ca una dintre cele mai sigure metode sa te aperi de deochi este sa-ti imaginezi ca te imbraci intr-un glob de oglinda, insa cu oglinda in afara. Semnificatia acestei protectii este aceea ca deochiul se va intoarce la cel care a deocheat chiar cu putere dubla.
Unii specialisti mai vorbesc despre o alta metoda eficienta de protectie: cel deocheat trebuie sa-si imagineze ca prinde soarele in mana si si-l asaza pe plexul solar, acea zona din centrul corpului, numita si „creier emotional”.
Protectii verbale: populara expresie „sa nu-i fie de deochi”, atunci cand facem un compliment cuiva sau ne miram de reusitele unei persoane.
Purtarea unor obiecte protectoare, cu rol apotropaic, adica de indepartare a raului: o cruciulita, o ata rosie la incheietura mainii, unele pietre speciale, precum turmalina sau sodalitul. In Orientul Mijlociu, cel mai popular obiect este acel ochi albastru, pe fond alb, din sticla, purtat la mana, la gat, imprimat pe haine, asezat la intrarea in casa, la gatul animalelor, vopsit pe masini si chiar pe avioane. Tot in aceasta zona, foarte respectata este si „hamsa”, o amuleta care reprezinta o mana cu cinci degete, numita de musulmani „Mana Fatimei”, iar de evrei, „Mana lui Miriam”. In Italia, barbatii poarta o amuleta speciala, numita „cornicello”, un mic pandantiv in forma de corn, care era confectionat, in mod traditional, din coral rosu.
Rugaciuni si descantece: in Grecia, de pilda, se apeleaza la o rugaciune secreta, pe care fiecare o invata in familie, de la parintele de sex opus, pentru a salva pe cineva de deochi. O metoda sigura este rugaciunea „Tatal nostru”, spusa de trei ori in gand, cu mana pe capul persoanei afectate, spun practicile crestin-ortodoxe.
Sursa foto: Google.com
