„Poziția infantilă” și fuga de responsabilitate
Potrivit psihologului, atunci când unul dintre parteneri consideră că toate problemele din cuplu sunt provocate de celălalt, poate fi vorba despre ceea ce ea numește o „poziție infantilă”.
Într-o relație matură, ambii parteneri își asumă partea de responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă între ei. Asta nu înseamnă că ambii sunt întotdeauna vinovați în egală măsură, ci că fiecare este capabil să-și analizeze propriul comportament și să recunoască atunci când greșește.
„Într-o relație este firesc ca ambii să aibă un aport și ambii să greșească cu ceva. Nu este însă firesc ca unul dintre parteneri să arunce întreaga responsabilitate pentru tot ce se întâmplă doar asupra celuilalt”, explică psihologul.
De ce este atât de ușor să pasezi vina?
Atunci când responsabilitatea este transferată în totalitate asupra partenerului, cel care face acest lucru se poate elibera de presiunea de a se schimba. Dacă problema este mereu „la celălalt”, atunci nu mai există un motiv real pentru introspecție sau pentru modificarea propriului comportament.
Această dinamică poate funcționa prin mai multe mecanisme.
- „Eu nu am nicio problemă”: Partenerul ajunge să se perceapă drept cel care nu greșește și își construiește imaginea unei persoane „impecabile”, în timp ce celălalt devine sursa tuturor conflictelor.
- „Tu trebuie să schimbi ceva”: Odată ce vina este transferată, și responsabilitatea pentru rezolvarea situației ajunge asupra celuilalt. Partenera este cea care trebuie să fie mai înțelegătoare, să se adapteze, să depună mai mult efort și să găsească soluții.
- „Eu nu am de ce să mă schimb”: Dacă toate problemele sunt atribuite comportamentului partenerului, persoana care pasează vina nu mai vede necesitatea de a face schimbări la propria conduită.
Când unul încearcă să repare totul
O astfel de relație poate deveni epuizantă pentru partenerul care încearcă permanent să găsească soluții. El ajunge să analizeze fiecare conflict, să-și pună la îndoială propriile reacții și să caute constant modalități prin care să îmbunătățească relația.
În același timp, celălalt poate rămâne într-o poziție pasivă, în care observă, critică și așteaptă schimbarea fără să-și analizeze propria contribuție.
Într-un cuplu, responsabilitatea nu înseamnă că ambii parteneri trebuie să fie vinovați pentru fiecare conflict. Înseamnă, mai degrabă, că fiecare este dispus să privească sincer propriul comportament și să contribuie la rezolvarea problemelor. Atunci când această disponibilitate lipsește constant, relația poate ajunge într-un dezechilibru în care unul dintre parteneri încearcă să repare, iar celălalt doar identifică „vinovatul”.