Deschizi telefonul dimineața să vezi cât este ora, iar douăzeci de minute mai târziu știi deja ce război a început, ce accident s-a produs și ce boală mai amenință lumea. În realitatea ta nu s-a schimbat nimic, dar în interiorul tău poate apărea deja neliniștea.
„Telefonul îi poate oferi creierului nostru, în câteva minute, mai multe semnale de pericol decât ar fi întâlnit un strămoș de-al nostru într-o perioadă foarte lungă de timp. Sistemul nostru nervos nu a fost construit pentru această avalanșă de informații”, a explicat Ana Pavalachi, psiholog și specialist în psihosomatică.
De ce continuăm să citim?
Fenomenul are și un nume: doomscrolling — tendința de a continua să consumăm informații negative chiar și atunci când observăm că acestea ne afectează starea.
„Doomscrolling-ul nu înseamnă întotdeauna lipsă de voință. Uneori, în spatele lui se află nevoia de a reduce incertitudinea și de a recâștiga senzația de control”, a notat specialistul.
Când lumea pare nesigură, mintea încearcă să anticipeze ce urmează.
„Ne putem spune: <<Dacă știu mai multe, voi fi mai pregătit. Dacă verific încă o dată, poate voi afla ceva care mă va ajuta să mă protejez>>. Aici apare capcana: căutăm informația pentru a ne liniști, informația găsită ne neliniștește și mai mult, iar pentru a reduce această neliniște căutăm și mai multă informație”.
Ce face acest obicei cu psihicul?
Citirea știrilor negative nu înseamnă automat dezvoltarea unei probleme psihice, însă cercetările asupra doomscrolling-ului au identificat asocieri cu distresul psihologic și cu o stare de bine mai redusă.
„Problema nu este întotdeauna doar ceea ce vedem pe ecran, ci și ceea ce continuă să ruleze în mintea noastră după ce ecranul s-a stins. Studiile experimentale au arătat că inclusiv o expunere relativ scurtă la știri negative poate influența imediat starea emoțională”, a explicat Pavalachi.
Când ceea ce vedem des ni se pare și probabil
Expunerea repetată la accidente, războaie, boli și dezastre poate influența felul în care percepem lumea.
„Putem ajunge să confundăm ceea ce este foarte prezent în feed-ul nostru cu ceea ce este foarte probabil să ni se întâmple. Feed-ul nostru nu este o fotografie fidelă a realității. Este o selecție de informații”, a notat Pavalachi.
Iar algoritmii favorizează adesea conținutul care ne captează atenția, inclusiv prin emoții puternice precum frica.
Trebuie să renunțăm la știri?
A fi informat rămâne important. Problema apare atunci când informarea se transformă în expunere permanentă la pericol.
„Există o diferență enormă între a fi informat și a fi permanent conectat la pericol. Când ne informăm sănătos, noi decidem când citim, cât citim și din ce surse. Altfel, algoritmul începe să aleagă pentru noi”.
De aceea, un prim pas este să observăm cum ne simțim după ce consumăm informația.
„Întrebarea este simplă: mă simt mai informat sau doar mai speriat? Ceea ce am aflat îmi permite să acționez sau doar mă face să verific din nou și din nou?”, a notat psihologul.
Uneori, dorința de a ști tot poate ascunde nevoia de a controla ceea ce nu poate fi controlat.
„Merită să ne întrebăm cât din ceea ce consumăm este informație de care avem realmente nevoie și cât este anxietate deghizată în vreau <<doar să știu ce se întâmplă>>”.
Nu avem nevoie să știm tot ce se întâmplă în lume pentru a fi oameni responsabili.
„Avem nevoie să știm suficient cât să înțelegem realitatea și să acționăm acolo unde avem putere. Putem fi informați fără să fim permanent în alertă”, a spus specialista.
Cine este Ana Pavalachi
Ana Pavalachi este psiholog și specialist în psihosomatică, preocupată de legătura dintre starea emoțională, sistemul nervos și modul în care reacționăm la stres și la stimuli din mediul înconjurător. În activitatea sa, lucrează cu teme precum anxietatea, suprasolicitarea psihică, nevoia de control și mecanismele prin care stresul cotidian se poate reflecta atât în starea psihică, cât și în corp. Are o experiență de peste 9 ani în lucrul cu oamenii, inclusiv în consultanță, coaching și mentorat, iar din 2022 activează independent în psihologie și dezvoltare personală. Este fondatoarea ReLife Academy și a lucrat individual cu peste doua mii de persoane.