Maturitatea începe atunci când învățăm să ne îndepărtăm de oamenii care ne consumă energia
Potrivit Ninei Cebotaru, unul dintre semnele maturizării este capacitatea de a observa cum ne simțim după interacțiunile cu anumite persoane. Sunt oameni în preajma cărora ne pierdem energia, care ne descurajează, ne fac să ne îndoim de propriile capacități sau care nu manifestă interes față de emoțiile și nevoile noastre.
„Unele surse spun că asta vine odată cu maturitatea. Odată ce tu observi că, după discuțiile și interacțiunile cu anumiți oameni, simți că ești stors de energie, simți că parcă n-ai mai vrea să te vezi cu acești oameni. Poate, într-un mod direct sau indirect, îți taie aripile sau nu-i interesează cum te simți tu, îi interesează doar propria persoană. Chiar dacă se spune că aceste lucruri vin odată cu vârsta, eu cred că asta poate să vină mult mai devreme, dacă suntem foarte atenți la ceea ce simțim”, a menționat coachul.
Invitata emisiunii atrage atenția că emoțiile și reacțiile noastre nu ar trebui ignorate doar pentru a ne integra într-un anumit grup sau pentru a obține aprobarea celorlalți. Nevoia de acceptare poate ajunge să ne facă să ne simțim în plus într-o companie sau să avem impresia că nu avem dreptul să fim acolo.
„Ceea ce simțim nu trebuie cumva, în detrimentul nostru, să ne facă să fim în plus într-o companie. Nu trebuie să ne facă să simțim că, uite, n-avem dreptul să fim aici. Este și acel sindrom al impostorului care, oricât de bine am fi pregătiți, întotdeauna există tendința de a ne compara”, a explicat Nina Cebotaru.
În opinia sa, este important să fim atenți la ceea ce trăim în prezent și să nu ne raportăm permanent la experiențele dureroase din trecut.
„Eu n-aș vrea să trec la partea de traume, pentru că nu sunt adepta ideii că toată viața trebuie să ne ținem de traume, de ceea ce a fost sau n-a fost și de ceea ce n-au făcut alții pentru noi”, a precizat specialista.
Introspecția și oamenii potriviți ne pot ajuta să ne regăsim încrederea
Primul pas pentru a diminua nevoia de validare din exterior este să ne analizăm propriile stări și să înțelegem ce anume ne face să ne simțim nesiguri. În acest proces, un rol important îl au și oamenii cu care alegem să interacționăm.
„Eu cred că, inițial, este nevoie de introspecție. Dacă observi că nu te simți bine, încearcă să discuți și să interacționezi cu oameni care te înțeleg, cu oameni empatici, cu oameni care te încurajează, dar care știu și să te critice constructiv”, a recomandat coachul.
Nina Cebotaru face referire și la conceptele de „persona” și „umbră”, dezvoltate de psihanalistul Carl Jung, care ne pot ajuta să înțelegem diferența dintre imaginea pe care o prezentăm societății și ceea ce ascundem în interiorul nostru.
„Umbra este ceea ce noi purtăm cu noi: fricile, gândurile, emoțiile, dar nu le arătăm celorlalți. Persona este ceea ce noi am îmbrăcat ca o mască, am ieșit în societate și demonstrăm tuturor celorlalți. La un moment dat, oamenii nu mai pot să își scoată această mască și nu înțeleg în care dintre aceste poziții se află: persona sau umbră”, a povestit Nina Cebotaru.
Fereastra Johari, exercițiul prin care putem descoperi cum ne văd ceilalți
Un alt instrument recomandat de Nina Cebotaru este fereastra Johari, un exercițiu de autocunoaștere care ne ajută să înțelegem mai bine atât propria percepție, cât și imaginea pe care o transmităm celor din jur.
Exercițiul pornește de la o listă de 56 de adjective și poate fi realizat împreună cu persoane apropiate sau în cadrul unor grupuri de comunicare. Informațiile sunt organizate în patru cadrane, care reprezintă diferite dimensiuni ale cunoașterii de sine.
„Avem patru cadrane și, inițial, sunt 56 de adjective. Facem acest exercițiu împreună cu niște oameni apropiați sau poate în cadrul unor grupuri de comunicare. Primul cadran reprezintă ceea ce cunoaștem noi despre noi și ceea ce cunosc și cei din jur. Al doilea este ceea ce cunosc alții despre noi, dar noi nu cunoaștem. Al treilea cadran este ceea ce cunoaștem noi, dar este necunoscut pentru ceilalți, iar al patrulea este ceea ce nu cunoaștem nici noi și nici ceilalți”, a explicat coachul.
Prin acest exercițiu, putem observa ce trăsături sunt vizibile pentru ceilalți, ce aspecte alegem să păstrăm doar pentru noi și ce lucruri despre propria personalitate încă nu am descoperit.
De ce nu ar trebui să ne fie teamă să cerem ajutorul unui specialist
Pe lângă exercițiile de autocunoaștere, coachul recomandă participarea la grupuri de comunicare, inclusiv la cele destinate tinerilor, și apelarea la ajutor specializat atunci când simțim că nu mai putem gestiona singuri anumite stări.
Nina Cebotaru consideră că mersul la psihoterapeut sau chiar la psihiatru nu ar trebui privit ca un motiv de rușine și nici ca un subiect tabu.
„Sunt foarte multe grupuri de comunicare acum, chiar și pentru tineret. Sunt diferite platforme unde poți să apelezi după ajutor, pentru că, în zilele noastre, nu cred că ar trebui să fie un subiect tabu faptul că mergi la un psihoterapeut sau chiar la un psihiatru, de ce nu? Asta nu trebuie să sperie. Doamne ferește, dacă spui, fuge lumea de tine. Nu trebuie să ne sperie”, a subliniat specialista.
În opinia sa, conștientizarea unei probleme este un pas important, însă trebuie să fie urmată și de dorința de a găsi o soluție.
„Când persoana deja înțelege că ceva nu simte sau simte că o depășește, recunoaște acest lucru, atunci primul pas este să vadă o soluție”, a notat Nina Cebotaru.