Psihologul Cezara Dilevschi a vorbit despre cum experiențele din relații pot influența percepția asupra iubirii, subliniind că, pe măsură ce învățăm și ne dezvoltăm, schimbăm și prioritățile. Ea a explicat că, cu vârsta, ajungem să înțelegem ce atitudini nu mai sunt acceptabile pentru noi și cum intensitatea unei relații nu garantează o conexiune profundă.
„Știi, ceea ce îmi spui tu mai mult îmi sună ca o relație mai toxică, unde o intensitate foarte înaltă înseamnă puțină conexiune. Și tot ce se aprinde mult arde și se stinge foarte repede. Și atunci, bine, mi-am dat seama că nu l-am iubit. Știi, noi, cu vârsta, cumva schimbăm și prioritățile, și preferința față de atitudinea care ni se aplică. Noi toți suntem dinamici în dezvoltarea noastră, în autodezvoltare, și atunci ceea ce am permis cuiva, am înțeles că atitudinea asta nu a fost ok pentru mine”, a spus psihologul Cezara Dilevschi.
Pe măsură ce evoluăm și învățăm din experiențele noastre, ajungem să ne dăm seama de comportamentele și relațiile care nu ne mai sunt benefice. Psihologul a explicat că multe femei rămân în relații toxice din cauza unor tipare emoționale din copilărie, precum creșterea într-un mediu instabil sau cu părinți care nu le-au oferit susținerea necesară. Aceste experiențe din trecut pot influența alegerile lor în relațiile adulte, atrăgând parteneri care activează aceleași „butoane" emoționale.
„Noi toți suntem dinamici în dezvoltarea noastră, în autodezvoltare, și atunci ceea ce am permis cu Ivan nu-i mai permit, și am înțeles că atitudinea asta nu a fost ok pentru mine. Noi mereu ne dezvoltăm și simțim, intuim, dar de ce femeile stau în asemenea relații unde nu sunt tocmai sănătoase? Aici vine din background. Deci o fetiță care a crescut cu un tată alcoolic, cu un tată deprivat, dar nu neapărat cu tată, și cu mama, dacă a fost deprivată emoțional, dacă a avut părinți pe care nu s-a putut baza, evident că ea o să ajungă în aceste tipare. Cred că creierul merge pe tipare cunoscute. Și cel mai des, primele persoane pe care noi le atragem în viața noastră ca parteneri vin tocmai să ne activeze aceste butoane. De-aia noi rămânem în această toxicitate”, a explicat aceasta.
Întrebată ce înseamnă dragostea de sine și care este limita dintre dragostea de sine și egoism, invitata emisiunii a răspuns:
„Foarte bună întrebare și foarte complexă de discutat, dar este atunci când eu mă accept, îmi aud nevoile, necesitățile, știu să le comunic asertiv, într-o manieră bună, frumoasă. Asta ar însemna o stimă de sine, o încredere de sine bună. Când merg în egocentrism, eu vreau asta și tu nu contezi pentru mine. Deci nu contează ce vrei tu, contează ce vreau eu. Dacă eu stau să mă bat cu partenerul meu sau cu cineva, că tu trebuie să vezi ce vreau eu să văd și ce văd eu și măcar nu fac un efort să înțeleg, să comunic, să fiu acolo lângă tine ca să văd și eu cu ochii tăi. Atunci noi intrăm în doza de egocentrism dacă nu facem lucrul ăsta. Deci eu mă înțeleg pe mine, știu să-ți comunic ție, dar știu și să vin din partea ta, să văd aceste lucruri”.
Cezara Dilevschi a explicat că în ceea ce privește dragostea de sine, este important să găsim un echilibru între două extreme: egocentrismul, unde ne concentrăm doar pe noi înșine, și submisivitatea, când ne sacrificăm constant pentru ceilalți.
„Trebuie să punem chestia asta pe două extreme. Aici avem egocentrismul, eu, mie, încrederea în mine, iar pe partea cealaltă avem submisivitatea, faptul că tot facem pentru alții. E bine să găsim mijlocul”, a adăugat psihologul.