Pesimistic vorbind: pretuiesti atunci cand pierzi, realizezi atunci cand gresesti si decizi dupa ce pacatuiesti… Toate in lume se intampla la locul si timpul lor… Lumea insa, crede ca timpul e altul decat cel sortit!
Uite astfel, si nicidecum altfel ne rezolvam problemele. “Nu am timp de asta”, “Procedez ca Scarlett, la asta ma voi gandi maine”, “Nu e timpul potrivit”, “Nu sunt pregatit sa vorbesc cu tine”, “Nu acum, suntem prea tineri/ prea maturi/ prea batrani”, “De ce anume acum?”, “Pot amana cumva?”…
Frica e sentimentul, care decide! Cel mai des, ne este frica de prezent, pentru ca- logic, el e cel mai adevarat. Sa ne fie frica oare de adevar? Deci prezentul = adevar.
Il recunoastem si ii trantim, in fata, fraze gen: “Acum nu e timpul potrivit!”. Uite astfel, si nicidecum altfel nu au fost sarbatorite nunti, nu s-au creat relatii, nu s-au construit case, nu s-au dus copiii la scoala, nu s-au nascut copii, nu s-au dus tratative, nu s-a spus un simplu, dar poate decisiv “Te iubesc”…
Uite asa. Traim o viata si o tot ocolim prin iluzia ca ne construim soarta doar noi…
Poate ar trebui sa-i lasam timpului sa decida pentru noi? Iar noi? Noi sa ne ocupam de managementul lui…
Sa va ajunga timp si sa fie totul la timpul lor! Aceasta va doresc din suflet!
Intre timp, mi-am amintit de acest filmulet, care va concluziona monologul meu..
P.S: Din cinemateca recomand filmul “In time”, iar din biblioteca: ”Cealalta fata a timpului” de Stephen Rechstaffen.
Citeste mai multe pe: cristinaevtodii.com/blog