Nu e corect sa alegi cartea dupa coperta sau titlu. Da stiu, dar spuneti-mi va rog nu ati ramas niciun pic intrigati când ati citit “Femeia care a uitat sa nasca” ?
E ceva haios, e dramatic? Chiar m-a intrigat si chiar am cumparat-o. Când am deschis-o si am citit prima istorioara totul ducea spre absurd si chiar era descrisa o istorioara când femeia îsi ruga fatul sa o astepte sa îsi termine de scris un carnet. Uite asa ea a nascut un copil de un an si ceva. Am continuat înca cu câteva capitole si sincera sa fiu, le spuneam prietenilor mei (cu care eram la piscina în acel moment) ca nu pot prinde firul acestei carti, ca e foarte stranie. Ei ma îndemnau sa încetez sa o citesc, eu totusi speram sa gasesc ceva. Pe la jumatate de carte am simtit scântei. Erau fraze, rupte din context si în care ma regaseam perfect.
Am continuat sa o citesc la o terasa din Chisinau în compania unui iaurt cu zmeura proaspata. Mama ce emotii mi-a ravasit aceasta carte… Finalul, desi nu are tangente cu vreo parte din realitatea mea (si slava Domnului) mi-a parut fascinant si a dracului de realist, din pacate.
Ca sa îti schitez despre ce e cartea: e despre trairile autoarei Ina Ilie. Sunt situatii relatate în cel mai divers mod, asa încât oricine, macar într-o povestire sa se regaseasca.
Cartea am gasit-o pe rafturile librariei “Librarius” si deja sunt la coada câtiva cititori care o împrumuta de la mine. Daca nu gasiti, nu uitati de bestseller.md
Sustrase cu creionul:
- “Asta sa fie maximul între oameni? Sa te simti acasa în casa cuiva? “
- “Secretul este sa nu-ti stie nimeni frica cea mare si groaznica, cea pe care o simti mereu în coltul ochiului, dar pe care o privesti drept în fata o singura data. Nu trebuie spus nimanui ce te poate pune jos si, mai ales, cine esti tu. Secretul omului este sa nu se aseze niciodata jos fara rost.”
- “Exista o însiruire logica pentru toate punctele în care ajungi, e logic macar pentru o fiinta de pe lumea asta de ce ajunge unde ajunge, adica sa vada si sa constientizeze pasii si sa-i înteleaga de ce? Determinism.”
- “Urâti mai sunt oamenii beti vazuti de cei treji.”
- “Stia cum sa nasca mângâieri, dar era mai greu sa nasca iubire.”
- “Machetute. Oamenii îsi flutura jucariile unii în fata altora, baietii masinile, fetele- soldurile, baietii cunostintele, fetele zâmbetele. Cerere-oferta. Daca îmi dai ce n-am te platesc la cursul zilei. Si apoi, daca merge, la cel al noptii”
- “Somnul în bratele cuiva poate aduce, macar pentru o noapte, uitare.”
- “Era la începutul cartii, grosul zacea în partea dreapta, usurând câte o pagina cu un fosnet fin, multumit. Lumea lui în mijlocul lumii./ Conversau. O solutie de mijloc între cele doua lumi ale lor, între relatia lor veche si pseudo-relatia lor noua.”
- “Moartea e singura certitudine, si nici pe asta nu o gândesti cu adevarat pânu nu ti se întâmpla. Ar trebui sa fim recunoscatori. Murind, capatam prima certitudine.”
- “… si începu sa exprie cuvinte. Ca atunci când se relaxeaza, oamenii îsi arata adevarata natura.
- “Limita de jos a singuratatii mele se afla la nivelul apei din cada. E momentul în care stau cu corpul strâns într-un loc, cu fata aproape de apa, nemiscata si simt cum ne racim împreuna, eu si apa, încet, discret, fara sa mai stie nimeni. Fara sa scoatem un sunet.”
- “Ori era cel mai normal nebun, ori o specie de om nemaiîntâlnita înca.”
- “Am încercat sa urc serpuit, sperând ca pe latura vecina va fi mai putin abrupt ori alunecos. Sau poate amândoua, daca într-adevar aveam noroc/ Drumul cel mai drept era cel mai lunecos./ Nu venisem sa cobor pe acelasi drum.”
- “Am mai avut un moment critic pe munte odata, cu un foarte bun prieten. Urcam opt ore pe un traseu care trebuia sa tina 7 ore si jumatate. Soarele apuses si nicio zare nu promitea cabana. Am vrut sa pun cortul pe carare si sa dorm. Omul s-a oprit, s-a asezat lânga mine, mi-a dat o ciocolata, m-a ridicat si dupa prima culme am zarit cabana. “
- “Decola din nou. Cândva îsi dorise foarte tare sa devina pilot, cu toata munca, banii si cei câtiva ani buni pe care le solicita asta. Dar acum stia ca nu va putea niciodata. Pentru el o decolare era fie o despartire, fie o apropiere, nu va fi niciodata plecarea de la punctulA catre B. Si nu avea rost sa se chinuie toata viata cu dureri repetate la infinit. Pentru ca asta era lenea din aer. Totul plutea, asa ca putea fi cules aproape din acelasi punct în care fusese lasat. Chiar si tacerea.”
- “Tu esti casa mea si în tine sufletu meu se odihneste”
- “Îsi amintea ca a vazut odata în metrou o copila care, alintata fiind, a început sa plânga. Si mama ei a început sa o certe. Copila s-a suparat, mama a tras-o putin de cozi sau de obraji sau de urechi. Ceva. Si copila a început sa plânga de-adevaratelea. Femeia tinea fata în brate, ambele fiinte erau expuse multimii. Copilul plângea din tot sufletul într-o parte, mama, amara, îsi bombanea cu ciuda si neputinta de a o potoli. Era asa o mila pentru toata neântelegerea dintre ele doua, pentru acel moment scurt în care mama ar fi putut sa caute cauza dea adevarata si apoi sa vorbeasca amândoua ca de la om la om. Copilul într-un colt cu dreptatea lui, mama într-un colt cu al ei. Ce mare pacat e acest mic, dar mare moment de ratare…”
- “Nu se schimba nimic, doar ca înca mai cauta o portita în sufletul lui pe unde sa intre numai ea. “
- “Munca fizica face cel mai bine sufletului. Deja daca nu muncesc o zi ma simt delasator si cumva vinovat.”
- “În primul rând, oricât de crud si de ciudat ti-ar suna, nu esti datpr nimanui. Parintii vor întelege în timp, pentru ca iubirea lor e cea mai mare de pe pamânt, prietenii se cern si ei si ramân doar cei ce se gândesc în primul rând la tine si la alegerea ta si nu la ei, iar oamenii, cei multi si necunoscuti, îsi vad de drumul lor.”
- “… nederanjând pe nimeni, sa am grija de sufletul meu. Atât!”
- “Poate ca nu exista singuratate. Doar prieteni vizibili si invizibili.”
- “Oamenii reactioneaza urât când au o proasta parere despre ei în general. mai ales când sunt laudati sau supraestimati”
- “Andra se simtea usor vinovata de tot ce simtise si mai ales de cât putin aprecia oamenii care, dintotdeauna, se dovedeau a fi si a sti mai mult decât vazuse ea la început.”
- “Pentru ca tata a fost ofiter, mama asistenta în halat… Institutii la mine în casa.”
- “Vocea mamei înseamna pentru mine casa, vocea tatei înseamna întoarcerea acasa, târziu si obosit, în fiecare zi.”
- “…m-am hotarât sa nu plâng sau sa ma arat vulnerabila decât în fata cui ma întelege.”
- “Orizontul sperantei iar s-a subtiat pâna unde ochiul meu nu mai poate bate…”
- “Merg din negare în negare, pâna nu mai pot sa ma mint.”
- “Când ni se da din ce în ce mai putin, cerem si asteptam din ce în ce mai putin.”
- “Am slabit cu 5 kg poate. În 2 saptamâini. dar mi-e sufletul mai greu cu o tona.”
- “Eu cred ca un om este ceea ce îsi aduce aminte despre sine însusi. De-asta uneori oamenii sunt în aparenta schimbatori sau în mod diferit, pentru ca de fiecare data îti amintesti de lucruri despre tine.”
- “Sa mori fara suferinta înseamna fie ca esti deja curat, fie ca pleci cu pacate cu tot.”
- “Îl cheama Laurentiu. Nu ca ar retine, dar oamenii par mai oameni când le stii numele.”
