Ieri, am primit un apel telefonic de la o prietena apropiata care plângea de se rupea. Nu stiam ce s-a întâmplat, însa întelegeam ca trebuie sa fie un baiat la mijloc, doar ei pot sa aduca o domnisoara, independenta, perfect echilibrata, cu doua facultati si un CV impresionat la asa o stare ‘’teribila’’. Noua, femeilor, ne place din când în când sa ne frângem inimioarele. Probabil este o modalitate de a iesi în evidenta sau sa ne reamintim ca ‘’fat-frumos’’ sau ‘’printul pe cal alb’’ exista doar în basme spuse copiilor înainte de culcare.
Dar sa revenim la povestea prietenei mele. Auzind-o cum plânge, în cap îmi zburau o gramada de idei, care mai de care, ce fac? Cum o ajut? Nu am facut nimic altceva decât sa o ascult si pe alocuri sa plâng si eu. Nu mai tin minte ce i-am spus, probabil ca baiatul nu merita lacrimile ei, sacrificiile pe care le face, el nu merita tocurile înalte si insuportabile, epilarile dureroase, rochiile incomode si toata chimia de pe fata ei, dar stiu sigur ca am mintit-o, pentru ca ei merita. Da, am spus-o! Stiu ca multe dintre voi ma veti judeca, dar asa este. Barbatii cu siguranta merita, însa nu mai mult decât o meritam noi, femeile.
Din asa-zisa discutie cu prietena mea, pentru ca semana mai mult a monolog, femeile se tem sa ramâna singure. Cu toate ca este o femeie independenta, stapâna pe sine, încrezuta în fortele proprii, frica de a nu avea pe cineva alaturi, prevaleaza. O înteleg perfect, deoarece cât de puternica si independenta nu ar fi o femeie, barbatul de lânga ea, o face sa sclipeasca, sa devina invincibila. Este un adevar care trebuie recunoscut de cel putin 50% din femei.
Singuratatea este o ‘’ea’’, o prietena sau o rivala, fiecare interpreteaza în felul sau, uneori e binevenita, alteori vine în momentele cele mai inoportune. La fel cum s-a întâmplat cu draga mea prietena. Despartirea cu persoana iubita a facut-o sa înteleaga ca îi este frica nu de înstrainarea de omul drag, de cel pe care îl iubeste, ci de singuratate. Un barbat adevarat va vedea dincolo de toate astea, dincolo de toate ciudatenile tale. Singuratatea nu trebuie privita ca pe un defect, priveste-o ca pe o modalitate de a te descoperi, de a începe noi activitati, de a te întâlni cu prietenii, de a gasi, de ce nu, un nou pretendent la ‘’inimioara’’.
Pâna la urma, tot ce se face, se face spre bine si nu conteaza daca afara ploua, în caz ca vrei sa îmbraci o rochie alba si nu conteaza daca nu ai un iubit, în caz ca vrei sa mergi la un film. Pentru a îmbraca rochia ce-ti place, a-ti pune pantofii pe care ai dat o gramada de bani si a te înarma cu tot sarmul pe care ti l-a dat Dumnezeu, nu-i nevoie nici de barbat, nici de vreme frumoasa.
Doua ore la telefon si ambele am ajuns la concluzia ca fiecare dintre noi îsi croieste singur destinul si e normal sa ai regrete si e normal ca uneori sa fii singura. Pentru ca doar asa întelegi cu adevarat cine esti si ce vrei de la viata.