07 august 2026, 11:42

Copilul nu aude doar cuvintele părinților, ci și emoțiile lor. Cum influențează stresul adulților siguranța celor mici

Olga Calmîc
Facebook/ Olga Calmîc

Stresul, anxietatea sau oboseala emoțională a unui părinte pot influența starea și comportamentul copilului. Totuși, părinții nu trebuie să fie perfecți sau să își ascundă toate emoțiile, ci să învețe să le gestioneze sănătos. Olga Calmîc, psiholog clinician, spune că starea părintelui are legătură directă cu felul în care copilul se simte, deoarece cei mici își formează sentimentul de siguranță prin relația cu adulții apropiați. Modul în care părinții reacționează la stres și probleme devine un exemplu pe care copiii îl observă și îl urmează.

„Copilul este foarte atent la ceea ce se întâmplă în familie și este influențat de atmosfera emoțională în care crește”, a explicat Olga Calmîc.

Psihologul precizează că acest lucru nu înseamnă că părinții trebuie să fie permanent calmi sau lipsiți de probleme.

„Este firesc ca un adult să aibă perioade de stres, oboseală sau dificultăți. Nu emoția în sine este problema, ci faptul că ea devine constantă și copilul nu mai simte siguranță, predictibilitate și conectare”.

Copiii învață să gestioneze emoțiile privind reacțiile adulților

Când se spune că că emoțiile „se transmit” în familie, se face referire la faptul că cei mici preiau și învață din felul în care părinții își exprimă și își gestionează emoțiile.

„Copiii observă foarte atent tonul vocii, expresia feței, comportamentul și felul în care reacționăm atunci când părinții au o problemă”, spune Olga Calmîc.

Un părinte care își recunoaște emoțiile îi oferă copilului un model sănătos de relaționare cu propriile trăiri.

„Dacă părintele spune: <<Sunt stresat acum și am nevoie de câteva minute să mă liniștesc>>, copilul învață că emoțiile sunt normale și că pot fi gestionate”.

Epuizarea emoțională a părintelui poate afecta relația cu copilul

În viața de zi cu zi, mulți părinți ajung să confunde oboseala obișnuită cu epuizarea emoțională. Diferența apare atunci când starea de copleșire devine persistentă și începe să afecteze relațiile.

„Epuizarea emoțională este mai mult decât o zi grea sau o perioadă aglomerată. Vorbim despre o stare care persistă și influențează modul în care persoana funcționează și comunică”, a explicat psihologul clinician. 

Printre semnele frecvente se numără iritabilitatea, lipsa răbdării, senzația că orice situație este prea mult, dificultățile de concentrare, retragerea emoțională sau sentimentul că persoana funcționează pe pilot automat.

Copilul poate exprima stresul prin comportament, nu doar prin cuvinte

De multe ori, emoțiile copiilor apar prin schimbări de comportament, ei nu spun direct că sunt afectați de tensiunea din familie.

„Un copil poate deveni mai anxios, mai iritabil, poate căuta mai multă reasigurare, poate avea dificultăți de somn, probleme de concentrare sau poate deveni mai retras”, a notat Olga Calmîc.

Chiar dacă părinții încearcă să îi protejeze pe copii prin evitarea discuțiilor despre dificultăți, cei mici observă adesea schimbările emoționale.

„Copiii simt tensiunea prin lucruri mici: tonul vocii, expresia feței, tăcerile, distanțarea sau schimbările de comportament ale adulților. Putem spune: <<Avem o perioadă mai dificilă, dar este o problemă de adulți și ne ocupăm de ea. Tu nu ai făcut nimic greșit și ești în siguranță>>”. 

Conectarea zilnică și grija față de propria stare emoțională pot reduce stresul familiei

Echilibrul emoțional al familiei se construiește prin gesturi simple, dar constante.

„O rutină previzibilă, timpul petrecut împreună fără telefoane, plimbările, mesele în familie și micile ritualuri de conectare pot avea un impact foarte mare. Chiar și 10–15 minute în care suntem complet prezenți, în care ascultăm copilul și suntem interesați de lumea lui, pot face diferența”, a spus Olga Calmîc.

Cine este Olga Calmîc

Olga Calmîc a absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, ulterior urmând Facultatea de Psihologie Clinică la Universitatea de Stat din Moldova și formarea în Psihoterapie Integrativă la ARPI București. Activează de patru ani în domeniu.