da, una din boala moldoveanului e ca daca se imbolnaveste, intai incepe sa se trateze singur si daca nu trece dupa o luna, merge la medic.
pe de alta, parte, insa este SISTEMUL, care, in orice domeniu nu te-ai uita, e bolnav si el.
nu vreau sa ma jalui, ceea ce urmeaza s-a intamplat prin februarie si deja a fost uitat. partial.
m-am facut eu tare bolnavicioasa anul asta. si m-am trezit intr-o dimineata tusind tare-tare. a doua zi temperatura tratata cu coldrex si alte chestii de raceala. a treia zi dimineata nu m-am putut scula din pat, am chemat salvarea. eram singura in camera si ma temeam ca acus zdohnesc si nimeni nu o sa stie. well. am chemat ambulanta la ora 8.00, ea a venit la 9.20. desi aici mergea vorba sa treci bd. Moscovei in lungime, adica o distanta foarte mica. a venit nenea si, gasind numarul meu la sefa caminului, ma suna de la primul etaj. esenta dialogului:
- cum va simtiti?
- am temperatura si slabiciuni
- ce temperatura?
- 38.7
- ehehei, dap pentru asa temperatura nu se cheama ambulanta!! o sa puteti cobora pana jos sa va consult?
- domnule, abia ma tin pe picioare..
ca sa aflu mai apoi, ca, de fapt, nu lucra ascensorul si lui ii era lene sa urce 11 etaje. in lacrimi am coborat eu acele 11 etaje. da’ daca cadeam? daca ma loveam cu capul de vreo scara??
pana la urma, s-a convins nenea ca am facut bine ca l-am chemat, ca am avut pentru ce sa-l chem. m-a urcat in ambulanta si am mers sa mi se faca analize. well, acolo s-au purtat frumos cu mine si destul de repede m-au diagnosticat cu bronsita acuta. a durat totul vreo 40 de minute si nu am pus nici un ban in buzunar medicilor. doar am prezentat buletinul si polita de asigurare pe care mi-a oferit-o universitatea.
tot cei de la ambulanta mi-au prescris un tratament, tanti doctor mi-a explicat ce si cum sa beau, doar ca aici vine o alta prostie: lista ceea cu medicamente nu e valida, trebuie stampilata de medicul de familie.
asa cum nu sunt din Chisinau, dar am viza de resedinta temporara aici, fiind studenta, sunt la evidenta Policlinicii din cadrul Spitalului Clinic al Ministerului Sanatatii. am mers intr-acolo. cu temperatura. cu gliuk-uri. serios, eu nu imi imaginez cum eram in stare sa merg atunci. se pare ca atunci cand stii ca numai tu te poti ajuta, gasesti putere.
am ajuns la medicul meu de familie. trei oameni in rand inaintea mea. era vreo ora 11. bine. m-am asezat, am asteptat. pana la ora 12 a trecut un singur om. la 12 doamna medic foarte demonstrativ a iesit sa-si umple ceainicul. la ora 12.30 tot foarte demonstrativ a iesit sa-si spele cana.
vreau sa mentionez ca bronsita asta e o boala care te rupe in toate partile cu tuse uscata la inceput de te doare abdomenul. ideea e ca ma faceam auzita pe coridorul in care asteptam si tuseam tare si frecvent. de ce mentionez asta? pentru ca am stat pana la ora 13 si ceva in rand si cand, IN SFARSIT am intrat in cabinet, asistenta doamnei medic a zis: “a, asta tu tusesti acolo asa de tare?” i-am dat privirea mea mortala. imi venea sa sar pe dansa si sa-i dau niste bronsita. in fine.
pana la urma, dupa ce mi-a fost verificata polita de asigurare, s-a constatat ca eu totusi nu sunt la evidenta la ei, in Chisinau, dar in Ungheni. “datorita” infatisarii mele de om bolnav, ei i s-a facut mila si a deschis un fel de anexa a carnetului meu medical unde a scris ce trebuie medicii sa scrie.
- bine, doamna, si cum sa rezolv chestia asta pentru viitor?
- o trebuit in septembrie sa rezolvi.
- cand in septembrie, nu am fost anuntata. cand m-am cazat si am facut controlul medical si viza de resedinta?
- nu, trebuia sa vina o doamna la facultate si sa va inscrie.
- doamna care ne-a dat politele in anul I?
- nu, alta.
- asta a fost anuntat undeva? eu prima data aud de asa ceva.
- asta nu trebuie anuntat. trebuie sa stiti, sau cel putin la decanat sa va interesati.
- bun si acum se poate de facut ceva?
- deja in septembrie…
what the fuck-ul din capul meu era prea mare ca sa mai zic ceva.
deci, mie nu imi venea a crede in toata birocratia asta. din cauza la un rahat de fituica eu trebuia sa mor acolo?
pana la urma, mi-a prescris ea receta, cu medicamente total diferite de cele de la urgenta si mi-a deschis un certificat de boala, ca sa-mi motivez absentele de la universitate (asta-i aaaalta tema dureroasa).
m-am tratat, is vie, multumesc. dar atitudinea! sa te pisi pe ea. tu esti medic ca sa-ti pese, ca sa lecuiesti, ai dat un juramant la urma urmei nu ca sa-ti fie frica ca o sa ai probleme cu niste fituici.
peste vreo luna, m-am trezit cu un ochi umflat de mai mare dragul. pentru prima data am patit asa ceva. stiind situatia de la policlinica, nu prea ma tragea sufletul sa ma duc, dar nu aveam incotro.
m-am dus direct la oculist. o baba. eu tare am noroc cu babele oculiste. le ador.
- buna ziua, tanti medic. eu am ochiul umflat, nu am mai patit asa niciodata, va rog sa imi oferiti o consultatie, va achit cat trebuie, pentru ca situatia cu polita de asigurare e asa si asa si alte detalii.
- aduceti “carticica” de la medicul de familie si va consult.
- doamna, va zic ca achit consultatia, eu “carticica” nu am si iar ii explic istoria…
- aduceti “carticica” si va consult. eu treba sa scriu undeva.
ma duc eu la medicul de familie. era undeva ora 9.40. ea de la 10 incepea lucrul. am asteptat pana la 10.30, nici urma de ea.
idite v jopu.
m-am dus la o clinica privata. in 10 minute eram consultata si cu tratamentul in mana. contra plata, desigur.
ideea e ca acum iar am nevoie de o consultatie. dar eu la policlinica ceea nu ma mai duc. o sa caut un alt spital, o sa rog sa fiu ajutata, o sa pun bani in buzunar daca o sa trebuiasca.
pentru ca acum nu o sa am fata bolnavicioasa de om pe cale sa lesine si draga de doamna doctor o sa ma trimita sa ma lecuiesc la Ungheni, pentru ca asa scrie in baza de date.
si plus la asta, este stereotipul ca daca esti student, o sa induri de toate. nu, mai, timpurile alea au trecut. studentii mananca carne destul de des si stau pe la chirii si nu fac betii cu taracanii.
ok, poate e si vina mea in toata povestea asta, numai pentru ca nu imi cunosc drepturile. dar oricum, atitudinea e de rahat. tinerii sunt viitorul doar in marile discursuri ale domnilor “de sus”. atat. in rest, tinerii/studentii nu trebuiesc nimanui. si pleaca.