a fost un weekend straniu. cu discutii lungi, dupa care te trezesti dimineata mai ceva ca dupa o betie. multe de analizat, multe de digerat. multe.
today i had a coffee with myself.
neintentionat, pur intamplator. dar chiar nu conteaza scenariul si circumstantele.
faza e ca eu intotdeauna m-am temut sa stau singura in vreun local. numai gandindu-ma la chestia asta, puteam sa hotarasc sa raman flamanda. si cand ma vad cu cineva, intotdeauna astept afara si apoi intram in local impreuna.
azi, neavand iesire din situatie, a trebuit sa infrunt chestia asta. am panicat la inceput. am inceput sa scriu mesaje oamenilor si desigur am stat cu nasul in telefon. dar am ajuns la faza ca nu mai era nimic interesant, nici pe facebook, nici pe twitter, nici la mesaje nu mi se mai raspundea.
si am inceput sa ma uit la oameni, deoarece localul era aglomerat. pana acum practicam asta in transportul public, dar acum am profitat de ocazia de a-i observa in alt mediu.
imi place sa observ oamenii. imi place sa-i citesc. imi place sa nu imi reuseasca sa ii citesc din prima.
azi am vazut familii care au iesit duminica seara sa ia masa in oras. mama, tata si fiica de vreo 14-15 ani. mi-a placut sa vad atingerile dintre acei mama si tata si faptul ca ei au stat unul langa celalalt. am vazut prieteni si colegi care isi petrec timpul placut si enjoy each others company. am vazut o reuniune de rude care se bucurau sincer de revederea lor – asta m-a marcat cel mai mult.
de chestiile negative nu vreau sa spun.
dupa un moment, mi-am scos ochelarii si totul a devenit neclar. si atunci am realizat ca ceea ce este cel mai clar este in imediata mea apropiere, eu fiind cel mai aproape de mine. ca o concluzie, asa.
si inca, azi am hotarat definitv ca primul meu copil vreau sa fie baietel.
nu stiu, ma tem ca o sa inceapa sa imi placa cafelele astea singuratice. inca nu am hotarat.
stiu doar ca imi plac micile astea iesiri din rutina, care-s ca niste palme din alea pe care le primesc bebelusii dupa ce se nasc si incep sa planga pentru prima data.
nu-s sigura ca e cea mai buna comparatie. but i don’t care.
i care until i don’t.
si recomand singuratatea. in ultimul timp ma conving ca un om care se descurca in singuratate e un om de neinvins.
aberatii, aberatii, aberatii. bine am revenit?