„Un scafandru, în primul rând, se ocupă cu salvarea persoanelor care au de suferit în apă și, deja, cu extragerea persoanelor care au avut de suferit sub apă. Serviciul acesta activează 24/24, așa că mereu suntem la datorie”, a spus Artiom Postica, scafandru.
Artiom Postica activează de zece ani, iar indiferent de vreme sau de rezultatul căutărilor, fie că persoana este găsită în viață sau nu, pentru el contează un singur lucru: să găsească persoana pierdută.
„Este foarte complicat. Trebuie să fii, în primul rând, tare de fire, să ai caracter ca să poți să te bagi în ape tulburi și reci, în pericol”, a menționat acesta.
Costumul uscat nu lasă apa să intre, iar pe sub el se poartă straturi termoizolante groase. Totuși, scafandrilor le este complicat iarna din mai multe motive, care țin atât de condițiile naturale, cât și de siguranță.
„Iarna este unul dintre cele mai complicate anotimpuri. În primul rând, este foarte frig, iar timpul salvării este mai redus, pentru că treptat scafandrul începe să înghețe, chiar și în costum special. În al doilea rând, sunt ghețarii, care prezintă un pericol iminent pentru viața salvatorului”, a explicat scafandrul.
Scafandrii pot coborî, în general, până la 30–40 de metri, în condiții de siguranță. Cei profesioniști, cu echipament special, pot ajunge la adâncimi mai mari, însă siguranța rămâne prioritară, iar majoritatea intervențiilor au loc la adâncimi controlate.
„În unele dintre intervențiile mele, pe care le-am avut la adâncimi mari, a fost la Ștefan Vodă. Acolo Nistrul este mai îngust și mai adânc, iar curenții de apă sunt puternici. Când cobori la adâncimea de 10 metri, deja nu se mai vede nimic. Acest lucru îngreunează căutările subacvatice și pune viața în pericol”, a precizat acesta.
Serviciul de scafandri are parte nu doar de misiuni dificile, ci și de căutări care se încheie cu rezultate neașteptate și momente de umor.
„Avem și astfel de momente când a venit un apel de la dispeceratul poliției, pentru că s-a pierdut o persoană. I-am găsit hainele pe mal, l-am căutat toată ziua și a doua zi la fel, iar el, de fapt, trecuse Nistrul și plecase în alt sat”, a menționat scafandrul.
Scafandrii comunică prin frânghia de siguranță, folosind semnale prin tragere. Prin aceste semne simple, scafandrul transmite dacă este în siguranță, dacă are nevoie de mai mult cablu sau dacă se află în pericol, menținând legătura permanentă cu echipa de la suprafață.
„Când scafandrul se află într-un risc, în primul rând, noi suntem legați cu o frânghie de brâu, pentru siguranță, ca să poată colegii să ne scoată. Tot prin această frânghie primim semnale, care sunt internaționale. Toate semnele ce țin de scafandru sunt transmise prin coardă”, a specificat Artiom Postica.
Deși este o meserie plină de riscuri, ofițerul principal al serviciului de scafandri își continuă munca și astăzi cu aceeași dedicare.
„Pentru mine rămâne, în primul rând, o prioritate salvarea vieții persoanelor”, a adăugat scafandrul.